CORNELIU ZELEA CODREANU

PARTEA I-A

Cuvânt înainte

Legiunea e călăuzită de un naţionalism curat, izvorât din nemărginita dragoste de Neam şi Ţară.

Legiunea vrea să trezească la luptă toate energiile creatoare ale Neamului.

Legiunea apără altarele Bisericii pe care duşmanii vor să ni le dărâme.

Legiunea îngenunche înaintea crucilor vitejilor şi mucenicilor Neamului.

Legiunea stă scut neclintit în jurul Tronului, din care voevozi şi regi s-au jertfit pentru apărarea şi înălţarea Patriei.

După doi ani de prigoană cumplită, „Cărticica şefului de cuib” reapare sub semnul biruinţei Căpitanului.

Acest îndreptar de viată, organizare şi doctrină legionară, cu pagini din care s-au născut, au luptat şi au murit atâţia legionari fanatizaţi, a fost prigonit şi ars în rând cu trupurile martirilor noştri.

LEGIONARI,

Păstraţi această carte şi nu vă abateţi de la ea.

E flacără din nemărginita dragoste a Căpitanului pentru noi.

E lege peste veacuri, pentru neamul românesc.

Până nu se va întuneca cerul românesc peste sufletele noastre, Căpitanul nu poate muri.

Îl avem şi trăieşte în noi.

TRĂIASCĂ LEGIUNEA şi CĂPITANUL!

Horia Sima

PARTEA I–a

Camarazi,

aprobarea cuvenită. Sunteţi din toată tara şi din toate păturile sociale. In majoritate ţărani şi muncitori.

PUNCTUL 1. Acum ştiţi cu toţii ce este un cuib: un grup de oameni sub comanda unui singur om. Cuibul nu are comitet. El are numai un şef care comandă, un corespondent care poartă corespondenţa, un casier care strânge cotizaţiile şi un curier care face legătura cu alte cuiburi sau cu şeful judeţului. Toţi aceştia, ca nişte fraţi adevăraţi, ascultă de camaradul lor, care îndeplineşte funcţiunea de şef de cuib. (Vezi „Pentru Legionari”, parte „Legiunea Arhanghelului Mihail”, capitolul „Primele începuturi de organizare”)

PUNCTUL 2. Datoriile corespondentului, curierului şi casierului cuibului.

Curierul face legătura între membrii cuibului, sau între două cuiburi, sau între cuib şi diferiţi şefi ierarhici. El aduce pachetele cu broşuri, reviste, manifeste, ziare, etc. de la gară sau de la postă şi le împarte membrilor. Stă la ordinele şefului de cuib.

Casierul are grijă să se încaseze o sumă cât de mică (cel puţin un leu pe lună), de la fiecare membru. Sau alte ajutoare. El de asemenea stă la ordinele şefului de cuib.

Le enumerăm aici:

1) Legea disciplinei: fii disciplinat legionar, căci numai aşa vei învinge. Urmează-ti şeful şi la bine şi la greu.

2) Legea muncii: munceşte. Munceşte în fiecare zi. Munceşte cu drag. Răsplata muncii să-ţi fie nu câştigul, ci mulţumirea că ai pus o cărămidă la înălţarea Legiunii şi la înflorirea României.

3) Legea tăcerii: vorbeşte puţin. Vorbeşte ce trebuie. Vorbeşte cât trebuie. Oratoria ta este oratoria faptei. Tu făptuieşte; lasă pe alţii să vorbească.

4) Legea educaţiei: trebuie să devii altul. Un erou. În cuib fă-ţi toată şcoala. Cunoaşte bine legiunea.

PUNCTUL 4. Micul drapel al Cuibului.

Fiecare cuib îşi are un mic Drapel tricolor. Pânza de mătase. Mărimea pânzei 40 cm ă 40 cm. Lungimea prăjinii 1m şi 10 cm. Deasupra o cruce. Pe pânză va sta scris:

Cuibul ...

Garnizoana ...

Judeţul ...

Drapelul cu 7 stele este un drapel încărcat cu toată gloria. Stelele le acordă numai şeful Legiunii, după propunerile şefilor judeţeni, sau din proprie convingere.

O stea pe drapel înseamnă o mare luptă la care a luat parte un cuib, luptă în care cuibul s-a distins, s-a purtat cu vrednicie.

Pentru ca drapelele să fie toate la fel şi făcute din aceeaşi pânză, e bine ca şefii de cuib să le comande de la şeful judeţului, iar acesta să le comande de la Centru în Bucureşti.

Când îşi face un cuib drapel? Unui cuib nu i se poate încredinţa drapel decât după 6 luni de activitate regulată.

De aceea un cuib nu-şi poate face drapelul fără aprobarea şefului de judeţ.

PUNCTUL 5. Despre rapoarte.

A. şeful de cuib trebuie să facă un raport săptămânal după fiecare şedinţă de cuib.

Acest raport se va face după modelul ce se va da de şefii de judeţe.

Raportul trebuie să cuprindă următoarele date:

1. Numele cuibului şi data şedinţei.

2. Prezenta şi absenta de la şedinţă.

3. Cotizaţiile membrilor.

4. Iniţiativele şi realizările cuibului în curs de o săptămână şi anume:

b) Abonamente la diferite foi legionare şi mai ales la „Libertatea”. Cumpărături de foi, broşuri şi cărţi legionare.

c) Vânzarea pe bani a tipăriturilor legionare.

d) Zile de muncă în şantierele şi taberele legionare.

e) Formarea de cuiburi noi.

f) Marşuri, şedinţe la câmp, vizitarea altor cuiburi.

Raportul se face de şeful de cuib şi se predă în timp de 24 de ore şefului de garnizoană împreună cu cotizaţia.

În localitatea în care se găseşte sediul Organizaţiei Judeţene rapoartele se pot preda direct secretarului Organizaţiei.

B. şefii de garnizoană înaintează şefului de sector, între 1 şi 4 ale fiecărei luni, rapoartele primite în timp de o lună de la şefii de cuiburi din Garnizoană, împreună cu cotizaţiile.

C. şefii de sector înaintează şefului de judeţ între 4 şi 7 ale fiecărei luni, rapoartele şefilor de cuib din sectorul lor, primite de la şefii de garnizoană, împreună cu cotizaţiile.

D. şeful de judeţ întocmeşte pe baza rapoartelor şefilor de cuiburi din judeţ, situaţia generală a judeţului pe timp de o lună.

În acelaşi timp face o clasificare generală a cuiburilor pe judeţ, clasificare a cuiburilor pe sectoare şi clasificarea sectoarelor.

Şeful de judeţ face un raport lunar pe care îl înaintează în dublu exemplar între 7 şi 13 a fiecărei luni, şefului de Regiune.

Raportul şefului de Judeţ trebuie să cuprindă:

1. Numărul de cuiburi.

2. Cuiburi noi înfiinţate.

3. Numărul de membri.

4. Creşterea faţă de luna precedentă.

5. Numărul de şedinţe de cuib.

6. Numărul de prezenţi.

7. Numărul de absenţi.

8. Cotizaţii.

9. Contribuţii diverse.

10. Tipărituri şi abonamente

a) Valoarea celor intrate.

b) Valoarea celor răspândite pe bani.

c) Valoarea celor răspândite gratuit.

d) Suma achitată.

e) Suma rămasă de plată.

11. Şantiere.

a) Zile de lucru.

b) Evaluarea lucrării în bani.

12. Tabere.

a) Zile de lucru

b) Evaluarea lucrării în bani.

13. Marşuri: în Kilometri – om (se înmulţeşte numărul de kilometri efectuaţi cu numărul membrilor participanţi.

15. Delegaţii.

17. Dificultăţi interne ale Organizaţiei: certuri, neînţelegeri, diferite abateri ale legionarilor.

18. Măsuri luate pentru înlăturarea dificultăţilor ivite.

19. Curente de simpatie, duşmănie sau indiferenţă.

21. Ţinuta, atitudinea morală în societate a legionarilor.

E. Şeful de Regiune, întocmeşte pe baza rapoartelor judeţene primite, o clasificare a judeţelor din regiune şi o situaţie generală a regiunii.

Şeful de Regiune înaintează Centrului, pentru serviciul personalului, între 13 şi 17 a fiecărei luni, un raport cu situaţia generală a Regiunii, cuprinzând exact aceleaşi puncte din raportul şefului de judeţ.

În acelaşi timp şeful de Regiune, înaintează câte un exemplar din rapoartele şefilor de judeţ.

PUNCTUL 6. Când se adună cuibul.

Toate cuiburile de legionari din toată ţara se adună în fiecare sâmbătă seară; a doua zi e duminică, aşa că fiecare poate să întârzie puţin la sfat. Dar dacă e nevoie el se poate aduna oricând îl cheamă şeful, în orice zi din săptămână.

În linii generale, în cuib nu se va da loc la discuţii înfocate, violente, contradictorii. Cât mai putină vorbă, cât mai multă meditaţie, nimic să nu tulbure majestatea tăcerii şi a bunei înţelegeri.

Se vor face exerciţii de tăcere completă.

PUNCTUL 8. Prima grijă: PUNCTUALITATEA.

PUNCTUL 9. A doua grijă: INIMA BUNĂ.

Legionarul când vine la cuib trebuie să fie cu inimă bună. Să nu pornească cu gând de sfadă, de răutate, căci în cuib n-are voie să se certe nimeni. Când legionarul va avea poftă de sfadă, să se bage între duşmani.

Lucrurile mari şi bune se fac cu inimă bună, pentru că unde e inimă bună acolo e Dumnezeu, iar unde inima e rea, acolo s-a băgat diavolul. De aceea unde este inima rea nici un lucru n-are spor. Toate merg pe dos. Despre omul care păşeşte cu inimă rea se zice că nici păpuşoii nu-i cresc pe ogor.

PUNCTUL 10. ÎNCEPEREA ŞEDINŢEI

La ora hotărâtă, după ce membrii cuibului s-au adunat, şeful cuibului se ridică şi strigă cu voce ostăşească:

Camarazi,

La auzul acestui semnal toţi sar în picioare. Se îndreaptă cu faţa către răsărit şi salută cu braţul întins: salutul cerului, adică al înălţimilor şi al soarelui adică simbolul biruinţei luminii şi al binelui.

Şeful cuibului spune cu glas rar şi după el repetă toţi ceilalţi:

1. – Să ne rugăm lui Dumnezeu.

2. – Să ne gândim la Căpitanul nostru.

3. – Să ne ridicăm cu gândul la sufletele martirilor:

– Moţa,

– Marin,

– Sterie Ciumetti

– şi ale tuturor camarazilor noştri

– sau morţi în credinţă legionară.

4. – Să credem în învierea României legionare şi în sfărmarea zidului de ură şi de mişelie care o împresoară

5. – Jur că nu voi trăda niciodată Legiunea.

PUNCTUL 11. Cu ce începe şedinţa şeful cuibului?

1. Cu partea informativă. Noutăţi.

Ce veşti a primit de la Centru sau de la judeţ etc.

Ce s-a mai întâmplat prin ţară.

Ce s-a mai întâmplat prin sat (politica satului), oraş, fabrică, facultate.

Cum stau diferitele forte politice adverse: cresc, stau pe loc, dau înapoi.

Cum merge Legiunea noastră în ţară.

Aici la noutăţi fiecare membru din cuib mai aduce şi el noutăţile pe care le ştie.

2. Ordine sosite.

Ce ordine s-au mai dat. Cu ce se ocupă ceilalţi legionari din ţară. Cum merge lupta legionară.

3. Citirea „Pământului Strămoşesc” şi a celorlalte foi legionare.

„Pământul Strămoşesc” trebuie citit în întregime. În el se află adevăratul duh legionar.

Toate ordinele date de centru precum şi cele mai bune informaţii cu privire la mişcarea din întreaga ţară. De asemenea se vor citi foile legionare locale.

4. Educaţia membrilor.

Legionarul va trebui să ştie că: Legiunea va învinge până la sfârşit toate partidele, oricâte piedici i se vor pune în cale.

Că toţi legionarii sunt gata să facă orice jertfă cu bucurie. Că fiecare jertfă înseamnă un pas înainte către victorie.

Că legiunea are un program precis care se va publica la timpul potrivit.

Că prin realizarea acestui program ţara se va reface.

Că legionarii vor face din această Românie o ţară frumoasă şi bogată.

Că legionarii sunt chemaţi de Dumnezeu ca după veacuri de întuneric şi asuprire să sune trâmbiţa învierii neamului românesc.

Şeful de cuib va căuta să sădească adânc în sufletul fiecăruia dintre membrii cuibului credinţa în Dumnezeu, în Patrie şi în misiunea neamului nostru.

PUNCTUL 12. Ce se mai poate discuta în cuiburi.

În cuiburi, când este vreme, se mai discută şi alte probleme.

Iată câteva titluri de discuţii săteşti:

2) Care sunt rezultatele dacă îngrăşăm pământul?

3) Este bine să semănăm mereu acelaşi fel de cereale pe pământ?

4) S-ar putea ca satul să-şi cumpere o maşină de treierat?

5) Cum s-ar putea obţine un preţ mai bun pe produsele ţărăneşti?

6) Cum trebuie să îngrijim vitele, tovarăşii noştri de muncă pentru ca să nu mai sufere?

7) Crescutul păsărilor n-ar putea aduce un venit gospodarului, asigurându-i o hrană mai bună?

8) Cum s-ar putea înfrumuseţa satul? Îmbunătăţi drumurile, podurile? Îngrijirea bisericii şi a cimitirelor, a şcolii?

Iată câteva titluri de discuţii pentru cuiburile de fete sau doamne (Cetăţui).

1) Rolul femeii legionare în România nouă.

2) Drepturile şi datoriile femeii legionare.

3) Sora legionară ca mamă.

5) Sora legionară ca luptătoare.

6) Sora legionară şi disciplina.

7) Femeia legionară şi femeia modernă.

8) Cum s-ar putea da o masă mai hrănitoare familiei.

9) Cât mai multă şi variată iniţiere în arta gătitului aşa de puţin cunoscută în lumea satelor.

10) Curăţenia casei şi îngrijirea copiilor.

11) Cum s-ar putea ca îmbrăcămintea întreagă să se facă în casă.

12) Creşterea copiilor. La Biserică. Spovedania şi Sf. Împărtăşire. Iubirea de carte şi de lumină, de muncă, de ţară.

Cuiburi intelectuale.

Iată titlurile conferinţelor ţinute de cuibul AXA din Bucureşti.

1. Antisemitismul în cadrul Legiunii. Deosebirea între legionari şi cuzişti. (Ion I. Moţa).

2. Problema minorităţilor în statul român.

4. Problema morală în viata publică a României. Scrierile imorale.

5. Educaţia morală a legionarului.

6. Caracter de legionar.

7. Politica agrară. Reforma financiară.

8. Problema muncitorească în statul legionar.

9. Capitalul şi munca românească.

10. Industrie şi agricultură.

11. Biserica în statul legionar. Preotul.

12. Politica externă a României.

13. Legiunea şi marxismul.

14. Armata.

Cuiburile studenţeşti şi Frăţiile de Cruce.

1. Deosebirea între politica partidelor şi politica Legiunii.

2. Deosebirea de organizare între sistemul partidelor politice şi sistemul Legiunii.

3. Afinitatea între fascism şi Mişcarea Legionară.

4. Puncte comune între hitlerism şi Mişcarea Legionară.

5. Formează jidanii un pericol fără leac?

7. De ce Mişcarea Legionară poate salva ţara şi de ce celelalte mişcări politice nu o pot salva?

8. De ce cuzismul nu poate învinge?

9. Ţăranul în statul legionar.

10. Muncitorul în statul legionar.

11. Cine este Benito Mussolini.

12. Cine este Adolf Hitler.

13.

14. Cine a fost Lenin.

15. Educaţia fizică, factor principal în educaţia legionară.

16. Fascismul înainte şi după 1922.

17. Ce este Balilla? Organizarea ei.

18. Cântecul legionar.

19. Franţa naţionalistă şi Franţa socialistă.

20. Cum se pot combate tendinţele Ungariei asupra Transilvaniei?

21. Cum se poate anihila încercarea de influenţă a Rusiei asupra Basarabiei?

22. Cum se pot întări frontierele dinspre Bulgaria?

23. Cum se poate salva Maramureşul?

24. Poate exista o artă legionară?

25. Statul legionar şi Românii de peste hotare.

Coruri.

Cuiburile formate din legionari mai tineri vor învăţa marşurile legionare şi vor cânta în şedinţă.

PUNCTUL 13. Hotărâri.

La sfârşitul şedinţei se iau hotărâri. Orice şedinţă trebuie să se termine prin hotărâri precise, adică să se arate ce are de făcut fiecare legionar până la şedinţa viitoare.

Cuibul lucrează: a) după ordinele care le primeşte de la comandanţi şi b) din proprie iniţiativă (hotărârea pe care şi-o ia singur). Şeful de cuib poate lua iniţiativa în mai multe direcţii.

1. Mărirea Organizaţiei, adică facerea de cuiburi noi.

2. Strângerea de fonduri prin serbări, vânzări de broşuri etc. (afară de colectarea de bani, care nu este permisă decât printre membrii organizaţiilor noastre).

3. Împărţirea în lumea nelegionară, după un plan bine stabilit, a literaturii legionare.

Fiecare cuib are un număr de oameni cunoscuţi în faţa sa.

Ei pot fi prieteni, indiferenţi sau vrăjmaşi. Cuibul îşi face o listă cu numele şi adresa lor, apoi îşi propune ca încetul cu încetul să-i convingă şi să-i crească în credinţă legionară.

Atunci trimite fiecăruia hrană sufletească: cărţi, reviste, articole, fotografii, coruri. Bine studiate, după sufletul şi mintea omului care le va citi. Pe un om poate să-l influenţeze o anumită carte, un anumit articol, o anumită foaie, revistă. Pe altul, altele. De aceea cuibul trebuie să studieze ca să nu arunce nimic în vânt.

Vrăjmaşului trebuie să-i dea cărţi? Da. Pentru că după ce va citi azi, mâine, poimâine, va începe să se clatine. Şi vrăjmaşul care se clatină va fi învins.

Această hrană sufletească nu se trimite numai o dată. Cuibul are grijă de pui până fac aripi.

Când sufletul lor a crescut în credinţă, atunci plini de recunoştinţă vor veni, te vor căuta şi te vor întreba: ce să fac acum? Îi vei răspunde: „Fă şi tu ce am făcut eu.

Hrăneşte şi tu pe alţii, după cum te-am hrănit şi eu pe tine.”

Materialul (broşuri, cărţi etc.), uneori se vinde, de cele mai multe ori însă omul le va găsi acasă gratuit, date de cuib din sărăcia lui. Şi fără ca să ştie cine i le-a trimis.

Căci cuibul dă, urmăreşte efectul şi nu spune cine trimite. Abia la sfârşit se vor cunoaşte. Mare bucurie va simţi un cuib pentru fiecare om pe care-l va scoate din lumea vrăjmăşiei şi-l va aduce în lumea credinţei legionare.

Citez cuibul „Avangarda 13, Nr. 3”, care în timp de o lună şi jumătate a împărţit 37 de volume „Pentru legionari” şi 15 „Cranii de lemn”.

Cuiburile de legionare, de copii, de legionari bogaţi sau săraci, fiecare după puteri, pot face această operă dând rezultate extraordinare pentru Legiune.

4. Cuibul mai poate lua iniţiativa unui şantier. Adică să dreagă un pod stricat, un şanţ, un drum, un gard, să ajute un copil bolnav, să repare casa unui bătrân sau a unei văduve. Să îngrijească de mormintele părăsite.

Aşa că în fiecare şedinţă şeful cuibului va pune această imperioasă întrebare:

Ce să mai facem ca să ne mărim organizaţia?

Cu ce putem noi să ajutăm Legiunea?

Altul spune: în satul vecin nu există nici un cuib, să mergem acolo să facem. Altul spune: să ajutăm băneşte Legiunea. Căci având bani, legionarii îşi vor înzestra organizaţia cu tot ce-i trebuieşte pentru luptă şi să anunţăm şeful Legiunii pentru a vedea unde ne repartizează (la susţinerea unei foi, la cumpărarea unei camionete, la broşuri etc.).

Munca fiecărui cuib este de o mare importanţă.

Iniţiativa este cea mai frumoasă floare pe care un comandant o poate purta.

Şeful care îşi ia răspunderea iniţiativei trebuie să ştie că ea poate aduce mărirea Organizaţiei, dar poate aduce şi foarte mare rău, după cum un şef o întrebuinţează în bine sau în rău.

Nu are voie în special:

a) a tipări ceva în numele Organizaţiei fără aprobarea Biroului Central al Presei Legionare.

b) a scrie ordine sau scrisori cu conţinutul nechibzuit, care să fie rău interpretate de către acei cărora se adresează, sau de către adversari.

c) Nu are voie de a-şi băga unitatea în acţiuni dezordonate, chefuri, petreceri sau scandaluri etc.

d) Nu are voie a trata şi nici a încheia vreo combinaţie politică cu oamenii altei grupări, fără aprobarea directă a şefului Legiunii.

e) În general, un şef, ca şi un legionar, trebuie să fie atent de a nu face nici un fapt, de a nu se introduce în vreo acţiune care ar putea periclita, strica sau dezonora Legiunea.

Când se ia iniţiativa?

b) Dacă între timp situaţia s-a schimbat, şeful de cuib, ca orice comandant, pe răspunderea lui, va lua măsuri din iniţiativă proprie, judecând însă cu pătrundere, pentru ca organizaţia să iasă cât mai bine.

În afară de aceste cazuri prevăzute, şeful de cuib are o largă iniţiativă.

El va lua hotărâri cu de la sine putere, în bună înţelegere cu toţi membrii cuibului, în scopul de a servi cauza legionară. Imediat ce a luat o iniţiativă, o raportează şefului garnizoanei. După ce a executat-o, raportează din nou: „Vă aduc la cunoştinţă că hotărârea luată de noi de a executa ..., am adus-o astăzi la îndeplinire, bucurându-ne că am adus-o astăzi la bun sfârşit.”

Şeful Legiunii cântăreşte, e un şef legionar, după puterea lui de iniţiativă. Cei mai buni şefi şi cele mai bune cuiburi sunt acelea care iau cele mai bune iniţiative şi le duc la îndeplinire.

PUNCTUL 15. Despre executarea ordinelor.

Când un legionar sau un cuib primeşte un ordin, este o chestiune de onoare de a-l executa, trecând prin foc şi prin apă, dacă este nevoie.

După aceasta se măsoară vrednicia legionară.

Când şeful Legiunii dă semnalul unei bătălii legionare (cum a fost de exemplu: cumpărarea unei camionete, scoaterea unei foi, cumpărarea unei tipografii), cuiburile ca nişte albine, întrecându-se în hărnicie şi în viteză unele pe altele, trebuie să vină fiecare cu ceea ce poate da.

Ori de câte ori vin asemenea ocazii, trebuie să concureze într-o adevărată întrecere nebună înspre victoria legionară toate cuiburile.

Cum ar fi cu putinţă ca un cuib să fi rămas în afara luptei, să nu fi adus şi el un cât de mic ajutor, cât de mică jertfă?

Din aceste lupte se poate vedea cine merită să se înalţe, în noua lume legionară, şi cine trebuie să rămână unde este.

PUNCTUL 16. Închiderea şedinţei.

Membrii cuibului se scoală în picioare cu faţa spre răsărit. Salută cu braţul întins spre cer. Toţi repetă după şeful cuibului: „Jur că nu voi trăda niciodată Legiunea”.

După aceea legionarii se despart în voie bună cu gândul la hotărârile pe care trebuie să le execute. În prima şedinţă viitoare se va vedea cât s-a executat din hotărârea luată.

PUNCTUL 16 BIS. Marşul legionar.

Duminica şi în zilele de sărbătoare cuiburile de toate categoriile: Frăţii, Cetăţui, etc. trebuie să se obişnuiască a pleca în marş. Noi nu ne cunoaştem ţara. Unii nu-şi cunosc nici satul vecin.

În zilele de sărbătoare, pe ploaie sau pe vreme bună, iarna sau vara, să ieşim afară în mijlocul naturii. Pământul românesc să devină un furnicar în care să se întâlnească pe toate drumurile mii de cuiburi alergând în toate direcţiile.

În timpul slujbei să se oprească la Biserica din cale. Să se oprească la camarazii din satele vecine.

Marşul este sănătos. Marşul repauzează şi reface nervul şi sufletul omenesc. Dar mai presus de toate, marşul este simbolul acţiunii, al explorării, al cuceririi legionare.

Marţul se face în ordine: pasul bărbătesc.

PARTEA a II–a

Fiecare membru al cuibului, după ce a stat într-un cuib mai multă vreme făcându-si educaţia legionară poate să se desprindă din acel cuib şi să-si formeze un alt cuib în care el va fi şef.

Dacă dintr-un cuib se desprind cel puţin 3 membrii şi-şi face fiecare câte un cuib, cuibul vechi va deveni cuib superior.

PUNCTUL 18. Cuiburi încadrate.

Cuiburile dintr-un sat, comună, oraş, fabrică, facultate, etc. trebuie să aibă legături între ele. De ce? Pentru ca să nu se ciocnească între ele în anumite chestiuni (unii să aibă o părere, alţii altă părere). Toţi legionarii vor avea o singură părere, un singur gând şi un singur suflet. De aceea trebuie să aibă toţi un singur şef.

Cine este şeful dintr-un sat.

Dacă într-un sat este o singură familie de cuiburi, şeful legionarilor din sat este şeful primului cuib.

Dacă sunt două familii de cuiburi, şeful satului sau şeful garnizoanei legionare va face cu schimbul câte o lună.

Dacă vor fi trei sau patru familii de cuiburi vor face fiecare câte o lună cu schimbul.

Mai târziu, când cuiburile se înmulţesc, se fac şi şefi de sectoare, care să facă legătura şi să aibă grijă de toate cuiburile din regiune. Şeful de sector este numit de conducerea centrală a Legiunii în urma propunerii şefului judeţean. El se va recruta dintre cei mai destoinici şefi de garnizoană.

În cazul victoriei legionare, primar într-o comună nu va fi şeful de sector sau şeful vreunei familii de cuiburi legionare, ci va fi cel mai destoinic om pe care îl va avea Legiunea în acea comună. El va fi însă sub controlul şefului legionar din acea comună.

PUNCTUL 19. Chemarea şefilor de cuiburi. Şcoala de Cadre.

Şeful politic judeţean îşi cheamă cel puţin o dată la două săptămâni subalternii (şefii de unităţi, F. d. C., cetăţui, Sectoare, Statul Major, etc.)

Orice şef când îşi cheamă oamenii în subordine pentru a le da directive, sau a le face şcoala legionară, nu-i cheamă în vizită şi nu le serveşte câte un pahar de vin ca în lumea democraţiei.

Asemănător unui comandant de regiment care îşi cheamă ofiţerii subalterni înainte de luptă pentru ca să le dea ordine, aşa se prezintă şeful legionar.

Vor fi şi ei încinşi. Se va face apelul, se va da raportul. Se va cânta. Urmează aceeaşi formalitate la deschidere şi la închidere ca şi la şedinţa cuibului.

PUNCTUL 20. Un rol important al şefilor de Garnizoană legionară.

Şefii de garnizoană legionară dintr-o comună mai au o importanţă mare în materie de organizare sătească şi anume: după ce cuiburile de legionari s-au înmulţit, şefii de garnizoană se adună împreună şi în cea mai bună înţelegere despart de o parte cuiburile tinerilor de la 18 până la 27 sau chiar 30 de ani.

În fruntea acestor cuiburi, şefii de garnizoană legionară vor pune pe cel mai bun dintre şefii de cuiburi (având în vedere cine a făcut cele mai multe cuiburi şi cine are mai multe calităţi de şef) şi vor cere apoi confirmarea din partea şefului Legiunii.

În caz că sunt doi buni, vor face şi aceşti şefi de Grupuri legionare, cu schimbul câte o lună. Ei ascultă de ordinele şefului de Garnizoană Legionară.

PUNCTUL 21. Un alt rol al şefilor de garnizoană.

PUNCTUL 22. Câte feluri de cuiburi sunt în Legiune.

1) Cuiburi numite „Frăţii de Cruce”. Aici intră numai tineri de la 14 la 20 de ani din diferite scoli. F.D.C. sunt numai al oraşe.

Rolul acestor cuiburi este de a face educaţia tinerimii române şi anume:

a) Educaţia Creştină: ei trebuie să recunoască, să iubească pe Dumnezeu şi să se poarte după învăţăturile Creştine.

b) Educaţia Naţională: tânărul român trebuie să-şi iubească Patria, Pământul şi Regele. Fără patrie este ca un pui fără cuib.

c) Educaţia Socială: în sufletul tineretului nostru trebuiesc cultivate şi întreţinute sentimentele creştine de dreptate şi echitate socială şi setea de muncă creatoare.

d) Educaţia Fizică: copilul trebuie să fie voinic şi sănătos la trup, pentru că el va fi ostaşul de mâine care va apăra acest pământ. (Legiunea Sportivă).

e) Educaţia Sanitară: el trebuie păzit de nenumăratele boli, în special de cele venerice care secătuiesc toată vlaga tineretului. Cu un cuvânt, trebuie să ne îngrijim de Românul zilei de mâine, care va purta pe umerii săi marea răspundere a existentei Patriei.

PUNCTUL 23. 2) Cuiburile de fete (Doamne), denumite şi „Cetăţui” când ele sunt formate din eleve de la şcolile superioare. Tot cu acelaşi scop de educaţie. Ele mâine vor fi mame. Şi copilul va fi după cum îl creşte mama lui. Ele ajută Legiunea cu munca lor şi cu propagarea ideilor legionare.

Se admite excepţional şi sub această vârstă pentru membrii cuiburilor de la sate unde nu există Frăţii de Cruce.

Ei sunt membrii cei mai activi ai Legiunii.

Pe lângă educaţie, ei aleargă şi împrăştie credinţele noastre. Ei împrăştie cel mai mult suflet, căci au de unde.

Ei fac politică şi politica este o luptă din care învinge cel cu suflet mai bine călit, cel mai hotărât, cel mai răbdător, cel mai disciplinat, cel mai activ.

Educaţia faptei creatoare. El, legionarul, va fi acela care prin munca lui proprie va clădi România cea nouă, nu pentru a câştiga ceva, ci numai din dorinţa de a o vedea ţară puternică.

Lui trebuie să i se facă educaţia jertfei, nu a câştigului, căci numai jertfind cu toţii, vom putea avea o ţară frumoasă şi bogată.

PUNCTUL 25. 4) Studenţii legionari de la o Universitate se organizează în modul următor: toate cuiburile studenţeşti dintr-un judeţ formează Grupul Legionar

Toate grupurile studenţeşti judeţene de pe lângă o universitate, formează Centrul Studenţesc Legionar, sub comanda unui şef legionar, ajutat de către toţi şefii grupurilor legionare.

Şefii de grupuri şi de centre studenţeşti legionare sunt numiţi în fiecare an de către Marele Consiliu Universitar Legionar, care lucrează sub preşedinţia şefului Legiunii.

Acest consiliu este format din preşedintele centrelor universitare legionare şi din câte 5 şefi de grupuri legionare. Studenţii de la fiecare universitate aleşi automat în ordine alfabetică judeţeană, în fiecare an. În cazuri de festivitate deosebită, la acest consiliu pot lua parte toţi şefii de unităţi legionare studenţeşti (cuiburi, grupuri şi centre).

PUNCTUL 26. 5) Organizaţia politică propriu-zisă: sunt cuiburile oamenilor mai în vârstă, care şi ei vor face educaţia în sens legionar, vor acţiona politiceşte, vor proteja şi îndruma pe cei mai tineri.

Conducerea o are şeful politic judeţean, care în acelaşi timp supraveghează şi îndrumă activitatea celorlalte unităţi legionare.

PUNCTUL 27.

Toate aceste judeţe au în fiecare judeţ şi la centru Comandamentele lor aparte:

Astfel, în fiecare judeţ există:

– şefa Cetăţuilor de fete sau doamne.

– şeful Corpului Legionarilor.

– şeful Corpului Muncitorilor

– şeful Organizaţiei Politice.

Toţi aceştia fac parte de drept din statul major judeţean, respectând şi ascultând pe şeful Organizaţiei politice judeţene.

La centru există:

– Comandamentul F.D.C.

– Comandamentul Cetăţuilor de fete.

– Comandamentul Corpurilor Legionare

– Comandamentul Corpului Muncitoresc Legionar

– Comandamentul Corpului Studenţesc Legionar

Toţi aceştia sunt sub conducerea şefului Legiunii.

PUNCTUL 28.

În regulă generală, toţi aceşti şefi se schimbă cu anul. Şefii Organizaţiei politice pot sta câte doi ani sau mai mult cu aprobarea şefului Legiunii.

Fiecare şef are grijă din vreme să-şi formeze înlocuitorul.

PARTEA A III–A

PUNCTUL 29. 1) Cum trebuie să fie şi să se poarte un şef.

Un şef trebuie să fie înţelept, trebuie să se gândească bine când ia o hotărâre, pentru ca ea să fie bună. Hotărârea trebuie luată repede şi dusă până la capăt.

Trebuie să fie blând şi să-şi iubească oamenii de sub comanda lui.

Trebuie să fie voios; aşa trebuie să apară înaintea celor pe care îi comandă, nu amărât întunecat nervos.

Trebuie să fie curajos şi hotărât în ceasuri de primejdie. Aşa bunăoară, dacă va vedea un om în primejdie, datoria de onoare a unui legionar este de a sări pentru a-l salva, înfruntând primejdia. Ex.: foc, înec etc.

Trebuie să împartă bucuriile şi durerile cu toţi camarazii lui. În orice ocazie în lume, nu numai în lumea legionară, el trebuie să-şi aleagă locul cel mai greu. Un legionar nu se înghesuieşte ca să apuce cel dintâi loc la masă sau cel mai bun pat la culcare.

Trebuie să comande clar şi să-si ducă oamenii la biruinţă.

Să nu vorbească de rău pe camarazii lui. Să nu permită să i se vorbească de rău despre alţii.

Să ştie să păstreze armonia în unitatea pe care o conduce. Este de o importanţă capitală. Un şef de ar avea toate calităţile din lume şi dacă în unitatea pe care o comandă e ceartă, dezbinare, neînţelegere, trebuie imediat înlocuit. Sunt unii şefi care îndată ce iau comanda unei unităţi, unitatea începe a se destrăma.

Să fie foarte cuviincios cu toată lumea. Să nu bruscheze lumea, pentru că în loc de a o atrage o s-o îndepărteze.

Trebuie să fie cumpătat la toate. De exemplu: nu se poate concepe nici un şef şi nici un legionar beat. Legionarul poate petrece, dar nu se îmbată.

Să fie de o cinste care să-i atragă stima tuturor oamenilor din jur.

Şeful legionarilor este un om năzdrăvan, care din orice împrejurarea oricât de grea ar fi ea, iese deasupra. El trebuie să fie învingător. De va cădea, el se va ridica din nou şi va învinge.

Numai înzestrat cu astfel de calităţi, un şef legionar va putea prin şcoala cuibului şi prin puterea exemplului, transforma pe fiecare român creând un suflet nou, un adevărat caracter, care va şti să învingă în toate împrejurările şi cu care ţara se va putea mândri.

PUNCTUL 30. 2) De ce trebuie să se păzească un şef legionar.

a) Să nu se lase ademenit. Adversarii au două căi de luptă. Prima cale, atacul făţiş pentru a ne strivi. Dacă văd că noi am rezistat şi n-am fost striviţi, atunci încearcă a doua cale: ademenirea câtorva oameni pentru dezbinarea noastră.

Un exemplu: procesul de la Văcăreşti din 28 Martie 1924. Procesul acesta a urmărit strivirea noastră. Noi însă am rezistat, am ieşit învingători, adică am fost achitaţi.

Diferite persoane sus-puse se arătau prietene cu noi (după proces), ne chemau la masă, ne lăudau: că suntem buni, suntem talentaţi, vom ajunge departe etc.

În acelaşi timp încercau dezbinarea noastră: vorbind rău pe ceilalţi camarazi.

Noi am prins această notă de atac şi ce auzeam, veneam şi ne spuneam unul altuia. Şi atacul a căzut. Iar noi, după 10 ani, ne găsim tot aşa de uniţi ca şi în ceasul întâi.

Acum împotriva Mişcării Legionare, se întrebuinţează primul mijloc: încercarea adversarilor de a ne strivi. Când vor vedea însă că nu ne pot strivi, vor încerca al doilea mijloc: dezbinarea noastră prin ademenire.

Nu vedeţi cum s-au dezbinat toate partidele din România, tot prin ademenire: liberalii în două, averescanii în două, iar acum, în urmă, şi naţional ţărăniştii stau gata să fie învinşi şi rupţi în două. Vor încerca şi cu noi. Dar noi vom fi pregătiţi şi vom învinge.

PUNCTUL 31. Ce trebuie să facă un şef legionar, când simte atacul ademenirii.

Imediat trebuie să raporteze şefului său şi şefului Legiunii şi să spună deschis cuibului din care face parte. Adică să dea pe faţă uneltirile vrăjmaşe.

PUNCTUL 32. b) Nu există în Legiune „M-am supărat şi plec.”

Dacă se ceartă cu cineva, cu un camarad, legionarul trebuie să se împace. În orice caz, nu poate pleca din Legiune pe acest motiv, căci nu se poate supăra pe Legiune, adică pe lupta de mântuire a tării sale. Iar dacă pleacă, greşeala lui este foarte mare faţă de toţi legionarii, fată de drapelul Legiunii şi fată de neamul său.

Cineva poate pleca din Legiune când nu mai crede, dar nu când se supără.

PUNCTUL 33. c) Lupta cu alţi şefi legionari.

Este o mare greşeală ca un şef legionar, din invidie, să înceapă a vorbi de rău în fata oamenilor din cuib sau din sat, pe un camarad al său. Aceasta duce la dezbinarea în două a legionarilor, la lupta dintre dânşii, la victoria inamicului.

Este aşa de grav acest lucru, încât Legiunea consideră asemenea fapte aproape ca o trădare. Cum? Pentru ambiţiile tale să distrugi Legiunea?

Chiar dacă sunt duşmani personali, când au devenit legionari nu se mai ceartă, nu se mai vorbesc de rău, luptă fiecare în funcţia pe care o are şi slujeşte cu credinţă cauza legionară şi victoria de mâine.

PUNCTUL 34. d) Spiritul negativ.

O altă boală de care trebuie să se ferească un şef legionar şi să-si păzească toţi oamenii din Organizaţie, boală care este foarte periculoasă, pentru că aduce neînţelegeri în sânul Organizaţiei şi mai ales pentru că taie aripile marilor îndemnuri, este critica. Critica sub formă de veşnică nemulţumire.

Sunt anumiţi oameni, care orice ai spune sau orice ai face, ei sunt în totdeauna nemulţumiţi şi au în totdeauna ceva de zis. Aceştia ţin pe loc orice încercare de creaţie, taie avântul oamenilor de faptă.

Organizaţia noastră nu este o Organizaţie de critică, de negaţie, ci este o Organizaţie cu spirit de afirmaţie, de combativitate, de ofensivă.

Lăsăm critica să ne-o facă istoricii, noi acum să cucerim şi să înfăptuim cât mai mult şi cât mai bine.

PUNCTUL 35. e) Toţi şefii legionari şi toţi legionarii dintr-o comună, fabrică etc. trebuie să fie de acord în toate chestiunile care interesează organizaţia noastră.

Ex.: la Facultatea de Litere din Bucureşti s-au făcut alegeri pentru Preşedinte şi pentru Comitet. Legionarul X, cu camarazi de-ai lui, legionari, a candidat pe o listă, iar alt legionar cu alt grup de legionari a candidat pe altă listă. Legionarii s-au rupt în două şi la vot au căzut.

Legionarii nu vor mai face asemenea greşeli grave. Ei vor merge uniţi chiar pe un drum rău (greşit).

Pentru că drumul cel mai rău este dezunirea.

Toţi într-un gând şi într-un suflet.

Şi adversarii vor spune: „Să ne punem bine cu legionarii, că sunt toţi oameni dintr-o bucată, hotărâţi şi uniţi. Cu cine vor vota ei, acela iese primar, căci merg toţi într-o parte.”

PARTEA A IV–A

PUNCTUL 36.

Şeful de cuib când îşi recrutează membrii, trebuie să aibă grijă: de a căuta elementele cele mai destoinice şi cu sentimentul demnităţii dezvoltat. Necinstiţii, hârţăgoşii, oamenii de scandal, trufaşii, lăudăroşii, cei plini de ei, fricoşii, laşii, trebuie lăsaţi în afara Organizaţiei.

Şi pentru ca să fie sigur că nici unul din elementele de mai sus nu vor mai putea intra în Organizaţie, numărul legionarilor în nici un sat nu va putea fi mai mare decât jumătate din numărul oamenilor din sat. Odată numărul legionarilor împlinit, nu se mai poate primi în Organizaţie nimeni, rămânând a se primi numai în măsura în care se fac locuri libere.

În orice caz, trebuie păzită organizaţia de oamenii care nu pot să trăiască fără să se certe.

Imediat ce un membru din cuib nu se poate înţelege cu ceilalţi membri el va trebui să părăsească organizaţia, înaintându-şi demisia.

Mai bine mai puţini, trăind în frăţie deplină, într-o unitate perfectă, decât mai mulţi certându-se între dânşii.

Şeful de cuib va căuta să păzească organizaţia de agenţi provocatori sau spioni trimişi de politicieni sau escroci de meserie.

PARTEA A V–A

PUNCTUL 37.

În toată Europa, este un curent pentru introducerea virtuţilor ostăşeşti în viata publică a ţărilor.

În locul vorbăriei şi a discursurilor lungi, lumea vrea frază scurtă, clară şi precisă, ca aceea a ostaşului.

În locul comitetelor democratice, care discută, se ceartă şi nu iau hotărâri, lumea vrea şef şi disciplina tuturora. (Se înţelege, ajutat de comitete prevăzute)

În locul descurajării, lumea vrea încredere, voie bună, mândrie ostăşească.

În locul poftei de câştig, a dorinţei de a trage un beneficiu din politică, lumea vrea jertfa pentru ţară, ca jertfa soldatului pe câmpurile de bătaie. El nu caută să câştige nimic, el dă totul, muncă, suflet, viaţă pentru ţara lui. Aceasta ne trebuieşte. Dacă ar da toţi oamenii care fac politică: muncă, suflet, viaţă pentru ţară, ce bine ar fi de ţara românească! Iată ce va face şcoala legionară.

PUNCTUL 38. Interzicerea uniformelor.

Guvernul a interzis prin lege portul uniformelor. Odată legea votată, trebuie să ne supunem. Legionarii nu vor mai ieşi în public îmbrăcaţi în uniformă.

Dar noi nu renunţăm la dânsa. Ne vom face uniforme şi le vom îmbrăca numai în zilele de sărbătoare şi numai în casele noastre, unde suntem stăpâni şi liberi să ne îmbrăcăm cum dorim.

Le vom îmbrăca cu drag, aşteptând ceasul când legiuitorii se vor convinge că aceste uniforme frumoase nu sunt un pericol pentru ţară, ci din contră, sunt un bine.

Va fi o sărbătoare în casa unui legionar când el şi familia lui se vor îmbrăca în frumoasa cămaşă verde, simbolul primăverii Neamului românesc.

PUNCTUL 39. Grade şi funcţiuni.

Grade

Noul venit în Legiune, se cheamă membru.

Urmează: – Instructor legionar

– Comandant ajutor

– Comandant legionar

– Comandant Buna Vestire

– Senator legionar, cu caracter onorific.

Funcţiuni – şef de cuib

– şef de garnizoană

– şef de plasă

– şef de echipă, tabără, şantier, şef de corp legionar

– şef de judeţ

– şef de regiune

Nu este obligatoriu ca funcţiunea să fie ocupată de un grad. Funcţiunea dă onorul gradului.

PARTEA A VI–A

O organizaţie nu poate niciodată obţine victoria fără unitate. Organizaţiile cu unitate şubredă, de cele mai multe ori cu un ceas înainte de victorie se rup în două (adică le rupe inamicul prin intrigile lui) şi se iau la luptă între ele. În acel moment totul este pierdut. Un singur lucru rămâne: victoria inamicului.

De aceea orice Organizaţie trebuie să-şi asigure unitatea. Ea se asigură prin două mijloace:

2. prin disciplină, acea forţă exterioară care armonizează toate voinţele în vederea realizării aceluiaşi scop.

Un şef legionar, deci trebuie să fie disciplinat, să aibă încredere în şefii săi.

Să nu se uite, că disciplina voluntară este de esenţă superioară, deoarece ea presupune o renunţare a personalităţii şi orice renunţare în vederea unui scop măreţ este de esenţă spirituală superioară.

PUNCTUL 41. Despre pedepse.

Nu insistăm aici asupra pedepselor în lumea legionară, pentru că socotim că nu va fi nevoie de ele. În orice caz, pedepsele încep de la întâia dojenire, a doua dojenire, a treia dojenire. Eliminarea din luptă pe o lună, eliminarea pe două luni, eliminarea pe trei luni, eliminarea pe 6 luni şi ajungând până la eliminarea pentru totdeauna din Organizaţie. De asemenea, ridicări de comandă pentru timp limitat sau nelimitat.

Şefii judeţeni şi comandanţii de corpuri legionare, pot da pedepse până la eliminarea din luptă pe două luni. Peste aceasta numai şeful Legiunii poate decide.

Mai important însă este modul frumos, demn, înţelegător în care un legionar îşi primeşte şi execută pedeapsa. Recunoaşte greşeala, nici nu se supără, nici nu se răzvrăteşte, o execută şi se hotărăşte ca prin atitudinea demnă să-si recucerească poziţia.

În orice caz, neexecutarea unui ordin, constituie una dintre cele mai mari greşeli posibile, când ea este făcută intenţionat. Şi dacă se repetă, legionarul va trebui să părăsească organizaţia.

PARTEA A VII–A

După cum s-a văzut până acum, scopul legionarului nu este campania electorală, dar campania electorală este de o importanţă foarte mare pentru că este singura cale pe care ne-o pune legea la dispoziţie pentru a face orice schimbare dorim în ţară.

Soarta ţării pentru 3 sau 4 ani, uneori şi pentru mai mult, se pecetluieşte în ziua de alegeri. În ceasul acela, alegătorul este stăpânul tării. Ce va hotărî el prin votul lui, aceea va fi. Dar tocmai pentru acest lucru, în ziua de alegeri umblă cumpărătorii de suflete ai partidelor politice cu arginti, cu băutură, cu mâncare, pentru a cumpăra voturi. În faţa dezmăţului politicianist, noi să opunem credinţa în zilele mai bune pentru neamul românesc şi vom învinge, după cum am învins la Tutova, Neamţ etc.

Iată pentru ce şeful de cuib va trebui să dea o mare importanţă campaniei electorale.

PUNCTUL 42. Promisiuni electorale legionarul nu face.

Un şef legionar nu va promite decât aceea ce putem face noi. Noi nu promitem bani, nu promitem rachiu, nu facem funcţiuni. Noi nu cumpărăm cu bani sufletele omeneşti. Cei ce vin în numele lui Dumnezeu nu fac aceasta. Numai cine vine în numele satanei cumpără sufletele cu arginti.

Un şef legionar va spune:

Nu promitem bani, ci promitem dreptate.

Nu promitem să-ţi facem ţie ceva, ci promitem să muncim, să luptăm pentru ţara noastră.

Va fi bine aşa? Da. Pentru că lucrurile merg într-o ţară ca la o gospodărie. Dacă la o gospodărie este pământ bun, bogat înzestrat cu tot ce-i trebuieşte unei gospodării, iar gospodarul nu-i vrednic, e risipitor, bea tot ce are, se ceartă toată ziua, gospodăria se va ruina, iar copiii o vor duce foarte prost. Vor fi şi ei amărâţi şi flămânzi.

Dar dacă se schimbă gospodarul cu un om cinstit, muncitor, vrednic? Gospodăria va înflori în scurt timp şi toţi copiii vor înflori şi ei ca nişte bujori.

Ţara noastră nu-i şi ea o gospodărie, cu pământ bun şi bogat? Cu tot ce-i trebuieşte? Noi, românii, nu suntem copiii din gospodărie? Şi nu suntem amărâţi şi flămânzi?

Când vom schimba însă gospodăria, atunci nu vom mai fi aşa. Aceasta o va face Legiunea. Va schimba gospodăria, adică guvernele partidelor şi va face un guvern legionar.

PUNCTUL 43. Care este scopul nostru? Unde trebuie să ajungem?

Şeful de cuib trebuie să facă scoală tuturor legionarilor şi să le spună că scopul nostru nu este de a alege un număr de 5, 10, 20 de deputaţi. El este cu mult mai mare, cu mult mai sfânt şi cu mult mai greu.

Noi trebuie să facem ca toată România să devină legionară.

Duhul nou legionar trebuie să guverneze. Ţara trebuie să fie condusă după voinţa legionarilor.

Alţii zic: „Iacă i-am ales şi pe ăştia din Legiune. Nici ei n-au făcut nimic”.

Legionarii vor răspunde: deputaţii legionari, chiar dacă ar fi 30 – 40, n-au să poată face mult. Aşteptaţi să învingă legionarii în ţară, să se întindă de la un capăt la celălalt si atunci să vedeţi reformele cele mari pe care le vor aduce. Legile pe care le-au pregătit legionarii sunt legi de mari dreptăţi, pe care poporul le aşteaptă de multă vreme.

Cine crede în victoria finală, cine ştie să lupte până la capăt, numai acela este legionar. Numai acela care nu s-a îndoit în inima lui se va bucura cu adevărat în ceasul biruinţei, atunci când naţiunea română îşi va fi tras prin voinţa ei proprie, drum nou, drum mare, drum de biruinţă.

PUNCTUL 44. Cereri.

Deputaţii legionari, imediat după alegeri, au primit mii de cereri. Unii oameni cer bani, alţii cer să li se dea serviciu, alţii cer lemne gratis, alţii cer pământ.

Un legionar nu cere.

El spune: nu ne trebuie bani sau servicii. Daţi-ne legi drepte în ţară, căci cu legi drepte ne vom câştiga bani şi traiul prin munca noastră.

Deputaţii legionari nu pot să alerge cu 2000 de cereri pe la ministere pentru 2000 de oameni, pe care să-i servească, iar 14 milioane de ţărani, muncitori, funcţionari, să aştepte şi iar să aştepte ziua dreptăţii lor.

Deputaţii legionari nu-şi vor căpătui 5-6 partizani dintr-un sat, cum fac partidele politice, iar biata mulţime săracă şi amărâtă să tragă toată viaţa la jug.

Şi apoi, dacă un deputat legionar se roagă de un ministru să-i facă un serviciu pentru 1, 2, 3, oameni, a doua zi îl roagă şi ministrul ca să închidă ochii la legile pe care le face el, să nu le mai combată.

De aceea şefii legionari vor trebui să explice aceste lucruri tuturor oamenilor şi să le facă şcoala legionară adevărată.

Ei trebuie să le spună la toţi.

Imediat după căderea guvernului, şefii de cuiburi vor tine şedinţe cu cuiburile lor o dată la 2 zile. De asemenea, ei se vor aduna în şedinţă aparte cu toţi ceilalţi şefi de cuiburi din sat sau comună pentru a studia situaţia şi a lua toate măsurile pe care le cred ei de cuviinţă pentru ca Legiunea să iasă cât mai bine. De asemenea, vor lua măsuri pentru a executa ordinele sosite, dacă le-au venit asemenea ordine, de la şefii judeţeni.

PUNCTUL 46. Ce vor face înainte de alegeri.

a) Şcoala semnului nostru electoral cu toţi oamenii din sat.

Semnul trebuie făcut pe hârtie, mic, în aşa fel încât şi copiii din sat să-l cunoască la perfecţie. Se vor interesa la şeful judeţean pe ce pagină a buletinului de vot este semnul nostru şi vor explica oamenilor din timp dacă este pe pagina 1, 2, sau 3.

b) Vor căuta ca semnul să fie făcut cu cretă, cu var sau cu smoală atât în interiorul satului cât şi pe sosea, în afară de sat.

c) Fiecărui om din cuib i se vor încredinţa cel puţin 5 gospodari din sat, pe care să caute să-i convingă să voteze cu Legiunea.

f) Este posibil de asemenea, ca nici un candidat de-al nostru să nu poată pătrunde până în satul acela. Şefii de cuiburi, la fel, vor pregăti din timp lumea pentru un asemenea caz, ca să nu rămână descurajată.

g) Vor căuta să ia parte la toate întrunirile adversarilor politici, pentru ca să audă cele ce se vorbesc acolo, iar după plecarea lor din sat să poată lămuri oamenii.

PUNCTUL 47. Ce vor face în ziua de alegeri.

a)Toţi şefii de cuiburi dintr-un sat, împreună cu toţi oamenii lor, tineri şi bătrâni, se adună la un loc şi pleacă în bloc spre secţia de votare cu drapelul şi cu semnul făcut din scândură şi vopsit în negru.

b) Ei vor căuta să-şi aibă mai dinainte o tactică de luptă bine fixată, în aşa fel încât oricine ar voi să-i împiedice de la vot, să fie respins şi forţat de a se linişti.

c) În caz că nu vor fi suficient de numeroşi, în acea comună se vor strecura izolaţi printre ceilalţi oameni până la secţia de votare. Iar dacă vor observa că prigoana este grozavă, atunci îşi vor pune cu toţii semnul guvernului în piept şi vor spune că au trecut cu guvernul, se vor duce la vot, iar în gheretă, unde numai Dumnezeu îi vede, vor vota cu Legiunea.

În timpul acestei lupte, şefii de cuiburi vor fi în cea mai deplină armonie şi disciplină posibilă, ascultând ordinele fie de la centru, fie de la judeţ, fie de la garnizoana legionară sau de la cuiburile superioare.

Înainte de plecarea la vot, în ultima şedinţă a cuibului, toţi şefii de cuiburi împreună cu legionarii, vor face rugăciuni ca înainte de orice bătălie.

PARTEA A VIII–A

PUNCTUL 48. Cum se prezintă un legionar.

Când un legionar se prezintă unui şef superior sau şefului Legiunii, se opreşte la o distantă de trei paşi în poziţia de drepţi, salută ducând mâna dreaptă la inimă apoi ridicând-o spre cer şi spune: Sunt legionarul ..., din cuibul....

PUNCTUL 49. Cum trebuie să fie în vorbă şi în scris un legionar.

Legionarul şi în scris şi în vorbă trebuie să fie scurt, clar şi precis. Vorbăria lungă şi încurcată este vorbăria democraţiei.

PUNCTUL 50. Îmbrăcămintea legionarului.

Legionarul va fi modest îmbrăcat. El nu va pune preţ pe hainele luxoase şi strălucitoare ale nimănui. El va dispreţui luxul pe care îl va considera ca având la bază o înclinaţie sufletească spre frivolitate, spre lichelism, spre săcăturism.

Astăzi omul luxos, dacă nu este un hoţ aparţinând uneia din multiplele forme ale hoţiei, în orice caz este un nesimţitor care pălmuieşte mizeria nesfârşită a ţării.

Sunt multe haine rupte care ascund sub ele comori de aur în inimă!

PUNCTUL 51. Legionarul şi mânuirea banilor publici.

Legionarul care-şi va însuşi bani care nu-i aparţin, care va mânui în mod necinstit banii Legiunii sau ai oricărui om, acela care nu va putea da socoteală, conform promisiunii, de banii încasaţi din vânzarea broşurilor, gazetelor, insignelor etc. va fi eliminat pentru totdeauna din Legiune de la primul caz, orice situaţie ar ocupa în ea.

În organizaţia aceasta, nu pot să crească decât numai oameni cinstiţi.

O mică hoţie nu poate să te lase indiferent pentru că în definitiv aceasta nu este decât sămânţa marilor hoţii, sămânţă care dezvoltându-se din cauza tolerantei noastre, ar putea răstigni din nou prin jefuire poporul român şi această ţară.

PUNCTUL 52. Sentimentul demnităţii

Ne-am săturat de lipsa de demnitate omenească. Dacă nu dai bacşiş, dacă nu-l plăteşti, nu ţi se înscrie în partid. Dacă nu plăteşti, nu dă drumul hârtiilor de la primărie.

Dacă nu dai bacşiş, nu poţi să-ţi capeţi dreptul. Bacşişul, mita şi hoţia au desfiinţat sănătatea morală a naţiunii române.

Legionarul va căuta să desfiinţeze aceste apucături şi să reînvieze sentimentul demnităţii omeneşti. El nu va da nimănui nimic, nu va promite nimănui nimic, iar când va face cuiva un serviciu, nu se va înjosi ca să primească bacşiş sau mită ci va pune mâna în gât mituitorului.

PUNCTUL 53. Şcoala faptei creatoare.

Legionarul trebuie să fie un om de faptă. Prin fapta lui, prin munca lui, el va clădi din temelii România cea nouă.

PUNCTUL 54. Rugăciunea ca element decisiv al victoriei. Apelul la strămoşi.

Legionarul crede în Dumnezeu şi se roagă pentru biruinţa Legiunii.

Cum se poate asigura concursul acestor forte?

2) Prin apelul frecvent, insistent la ele. Cheamă-le, atrage-le cu puterea sufletului tău şi ele vor veni.

Puterea de atracţie este cu atât mai mare, cu cât apelul, rugăciunea, se face în comun de cât mai mulţi.

De aceea, în şedinţele cuibului, care se ţin în toată ţara sâmbătă seara, se vor face rugăciuni şi se vor îndemna toţi legionarii ca a doua zi, Duminica, să meargă la biserică.

Patronul nostru este Sfântul Arhanghel Mihail. Icoana lui trebuieşte să o avem în casele noastre, şi în vremuri grele să cerem ajutorul lui şi El nu ne va lăsa niciodată.

PUNCTUL 55. Şcoala suferinţei

De aceea, noi, legionarii vom primi suferinţele cu drag. Fiecare suferinţă este un pas înainte către mântuire, către victorie.

O suferinţă nu-l va descuraja pe legionar, ci-l va oţeli, îi va căli sufletul. Cei ce-au suferit şi vor mai suferi încă, vor fi adevăraţi eroi ai luptei legionare. Binecuvântarea Patriei se va întinde asupra lor şi asupra familiilor lor.

PARTEA A IX–A

Atunci când cineva intră în organizaţia legionară, trebuie să cunoască mai dinainte viata care-l aşteaptă, drumul pe care-l va străbate.

Drumul acesta va trece prin muntele suferinţei, apoi prin pădurea cu fiare sălbatice şi prin mlaştina deznădejdii.

PUNCTUL 56. Muntele suferinţei.

După ce un om s-a înrolat legionar, cu dorul de patrie în inima sa, nu-l aşteaptă masa întinsă, ci el trebuie să primească pe umerii săi jugul mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Luaţi jugul Meu asupra voastră”.

Şi cărarea legionară începe să urce un munte pe care lumea l-a numit „muntele suferinţei”.

La început pare uşor de urcat. Ceva mai târziu, urcuşul devine mai greu, suferinţa mai mare. Cele dintâi broboane de sudoare încep să picure de pe fruntea legionarilor.

Atunci, un duh necurat, strecurat printre legionarii care urcă, aruncă pentru prima dată întrebarea: „Oare n-ar fi mai bine să ne întoarcem înapoi? Cărarea legionară pe care am apucat începe să fie grea şi muntele e lung şi înalt de nu-i mai vedem sfârşitul.” Dar legionarul nu ascultă, merge înainte şi urcă cu greu. De la un timp, urcând mereu pe muntele nesfârşit, începe să obosească, pare că puterile încep să-l părăsească.

Norocul lui că întâlneşte un izvor, limpede ca inima unui prieten. Se răcoreşte, se spală pe ochi şi apoi o ia în sus din nou pe muntele suferinţei.

Trece de jumătate şi de acolo începe muntele fără apă, fără iarbă, fără umbră, numai din piatră şi din stâncă.

„Fericiţi veţi fi când vă vor goni pe voi şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră.”

„Iar ei plecau bucurându-se că s-au învrednicit de a fi bătuţi pentru numele lui Iisus.”

Multe primesc legionarii urcând acest munte al suferinţei. Ar trebui o carte întreagă ca să se scrie suferinţa lor.

PUNCTUL 57. Pădurea cu fiare sălbatice.

Să nu-şi închipuie însă cel ce doreşte să devină legionar, că încercările s-au sfârşit aici, în vârful muntelui suferinţei. şi este bine ca fiecare să ştie de la început ce-l aşteaptă, să cunoască drumul pe care-l apucă.

A doua încercare: nu trece mult şi cărarea legionară intră într-o pădure căreia lumea i-a zis „pădurea cu fiare sălbatice”.

De la marginea pădurii se aud urletele acestor fiare sălbatice care de-abia aşteaptă să intre cineva acolo pentru a-l sfâşia.

PUNCTUL 58. Mlaştina deznădejdii.

PUNCTUL 59.

Acolo, la sfârşitul drumului greu al celor trei încercări, începe apoi munca cea dulce, munca cea binecuvântată pentru înălţarea din temelie a României celei noi.

PUNCTUL 60.

Numai acela care a trecut cele trei examene, adică peste muntele suferinţei, prin pădurea cu fiare sălbatice, şi prin mlaştina deznădejdii şi a reuşit, este legionar adevărat.

Cine n-a trecut prin toate acestea, nu se poate numi legionar, deşi este înscris în Organizaţie, are insignă şi plăteşte cotizaţia. Cine a avut abilitatea ca să le ocolească, totdeauna şi în 3 – 4 ani de viaţă legionară n-a cunoscut şi n-a dat nici examenul durerii, nici examenul bărbăţiei şi nici examenul credinţei, poate fi un om abil, dar nu poate fi un legionar.

Şeful Legiunii, când apreciază persoana unui legionar, nu se ia nici după vârstă, nici după popularitate, adică după câţi oameni are în jurul lui, nici după abilitate, ci după aceste trei examene:

PUNCTUL 61. 1) Legiunea este în contra acelora care se zbat, se frământă să obţină victorii fără riscuri şi fără jertfă – pentru că aceştia sunt oameni mici – iar victoriile eventuale sunt trecătoare ca spuma mării: unde nu-i risc, nu-i glorie.

PUNCTUL 62. 2) Legiunea este în contra acelora care după victorii, caută să se urce cât mai sus pe riscurile şi pe jertfele altora.

PUNCTUL 63. 3) Legiunea este şi în contra acelora care deşi luptă, sunt mânaţi de un mobil sufletesc inferior: pofta de câştig, pasivitatea unui beneficiu, crearea unei situaţii.

Aceştia, câştigând victoria, încep să o mănânce. Sufletul superior îşi găseşte marile satisfacţii în plăcerile luptei şi ale sacrificiului.

PARTEA A X–A

PUNCTUL 64. Legionarul şi politicianul.

Legionarul şi politicianul – omul partidelor – stau fată în fată.

Omul partidelor desfiinţează România. Înaintea lui s-a aşezat cu pieptul său, legionarul.

Când omul partidelor, politicianul, ţăran sau orăşean, a intrat în partid, prima întrebare care si-a pus-o, a fost: ce voi câştiga de aici? Ce beneficiu voi trage? De aceea câştigă politicienii, iar ţara se dărâmă.

Legionarul când a intrat în Legiune, a zis: „Pentru mine, nu vreau nimic”, ci s-a întrebat: „Ce pot da, ce jertfă pot face eu pentru ţara mea.”

Legionarul spune: o mie de ani au pătimit strămoşii şi au murit cu gândul la această ţară. O mie de ani am aşteptat-o şi am visat-o. Astăzi, când Dumnezeu ne-a dat-o întreagă, în loc să cădem în genunchi în faţa ei şi să ne închinăm ca la o icoană, noi o furăm, o jupuim.

„Spre inimile cele necurate care vin întru prea curata casă a lui Dumnezeu, fără milă întind sabia mea.”

Sf. Arhanghel Mihail

„Cine ştie să moară, nu va fi rob niciodată.”

Seneca

PUNCTUL 65. Legionarul şi comunistul

Legionarul este împotriva comunistului şi va lupta din toate puterile, pentru ca oriunde se va afla încuibat acest comunist, să fie demascat şi răpus.

Triumful mişcării comuniste în România, ar însemna: desfiinţarea Monarhiei, desfiinţarea Bisericii, desfiinţarea Familiei, desfiinţarea proprietăţii individuale şi desfiinţarea libertăţii.

Înseamnă, într-un cuvânt deposedarea noastră de ceea ce formează patrimoniul moral al omenirii şi în acelaşi timp deposedarea de orice bunuri materiale, în favoarea profitorilor din umbră ai comunismului, care sunt jidanii.

În această mişcare comunistă se află adunaţi toţi inamicii noştri, care n-au văzut şi nu văd cu ochi buni România Mare. (Vezi „Pentru legionari”)

PUNCTUL 66. Legionarul şi jidanul

Problema jidănească, vizibilă numai în jumătatea de nord a României, invizibilă, dar existentă şi în cealaltă jumătate, constituie pentru naţiunea română cea mai mare primejdie pe care a cunoscut-o de la începutul istoriei şi până astăzi.

PARTEA A XI–A

PUNCTUL 67. Că statul bazat pe ideologia veche a revoluţiei franceze se ruinează. În lume se pune problema unui stat nou. El poate fi foarte bun şi foarte rău. Cum va fi? După cum ni-l vom face.

PUNCTUL 68. Statul nou însă, nu se poate baza numai pe concepţii teoretice de drept constituţional.

Statul nou presupune, în primul rând şi ca un lucru indispensabil, un tip nou de om. Un stat nou, cu oameni cu păcate vechi, nu se poate concepe.

Statul este o simplă haină care îmbracă trupul naţiunii. Putem să facem o haină nouă, luxoasă, scumpă, dar nu va fi de nici un folos dacă ea va îmbrăca un trup istovit, distrus de cangrene morale şi fizice.

PUNCTUL 69. Omul nou, sau naţiunea înnoită presupune o mare înnoire sufletească, o mare revoluţie sufletească a poporului întreg, adică o împotrivire direcţiei spirituale de astăzi şi o ofensivă categorică în contra acestei direcţii.

PUNCTUL 70. În acest om nou, vor trebui să învieze toate virtuţile sufletului omenesc. Toate calităţile rasei noastre. În acest om nou, vor trebui ucise toate defectele si toate pornirile spre rău.

În acest tip de erou, erou în sens războinic, pentru ca să poată prin luptă să-şi impună puterea, erou în sens social: incapabil după victorie de a exploata munca altuia; erou al muncii: uriaşul creator prin muncă al ţării sale, trebuie să fie concentrat tot ce a putut strânge mai bun în timpul miilor de ani poporul român.

Pe acest om îl aşteptăm, pe acest erou, pe acest uriaş.

Pe el se va baza statul cel nou, România de mâine.

Mişcarea legionară, înainte de a fi o mişcare politică, teoretică, financiară, economică, etc. de formule, este o scoală spirituală în care dacă va intra un om, la celălalt capăt va trebui să iasă un erou.

PUNCTUL 71. Această mare înnoire a naţiunii române este posibil să vină?

Urmează. O simţim cu toţii. După lunga noapte de veacuri, azi între aceleaşi graniţe, poporul român, aşteaptă răsăritul soarelui, aşteaptă ceasul învierii lui ca neam.

Este posibil oare ca frământările milenare să se oprească la o simplă chestiune de formă: unirea într-un stat a tuturor românilor?

Nu simţiţi din adâncuri cum clocoteşte marea renaştere a poporului român?

PUNCTUL 72. In această înviere va avea un rol covârşitor tinerimea. Pe dânsa o cheamă destinul să joace pe scena istoriei. Nu ne înţeleg oamenii vechi? Nu ne înţeleg pentru că apelul sacru al destinului numai noi îl putem auzi, numai noi îl înţelegem, pentru că numai nouă ni se adresează.

PUNCTUL 73. Legi, stări de asediu, baionete, care să oprească destinul unei naţiuni, n-au existat, nu există şi nu vor exista.

PUNCTUL 74. Această mare înviere, de la sine, va crea o nouă ofensivă a poporului în toate domeniile. Această ofensivă ajutată şi susţinută de legi, va repune pe român în drepturile lui de care a fost deposedat an cu an, într-o mie de ani prin nedreptate şi silnicie.

PUNCTUL 74 bis. Primirea şefului Legiunii.

În orice localitate, şeful Legiunii va fi primit şi însoţit tot timpul de către legionarii răniţi în linia I-a, legionarii care au suferit persecuţii în linia a II-a, luptătorii legionari în linia a III-a, Prietenii Legiunii în linia a IV-a.

Diferiţi comandanţi legionari vor aranja întotdeauna lumea legionară în ordinea de mai sus.

PARTEA a XII–a

PUNCTUL 75. Regimul parlamentarilor legionari.

Adunarea Senatului şi a şefilor de unităţi legionare politice, a fixat în ziua de 5 Ianuarie 1933 la Focşani, regimul parlamentarilor legionari. Regimul acesta şi l-a aplicat Şeful Legiunii, în primul său parlament şi a fost aplicat şi celor 4 parlamentari.

I. Diurna

1) Parlamentarii Legiunii sunt parlamentari datorită sforţărilor şi sacrificiilor materiale şi morale ale tuturor legionarilor din ţară.

2) Diurna parlamentară nu le aparţine. Ea aparţine Legiunii, ea va acorda fiecărui parlamentar strictul necesar pentru o existenţă modestă.

Pentru că nu este drept ca parlamentarul să-şi creeze o situaţie materială mai bună, în timp ce toţi camarazii lui duc o viaţă din ce în ce mai grea. Ce tablou moral mizerabil ar fi, dacă unii dintre noi ne-am îmbuiba cu tot felul de bunătăţi, de haine şi de ghete, sau ne-am purta soţia în lux, iar alţii dintre noi, răniţi în urma luptelor, ar trăi o viaţă de sfâşietoare mizerie.

3) Cheltuielile băneşti făcute nu se mai întorc, după cum nu se întoarce nici sănătatea celui care a suferit pentru Legiune, nici viaţa celui care a murit pentru dânsa.

Acestea sunt jertfe şi jertfa nu se cere înapoi.

Dogma legionară ne spune: cantitatea de jertfă făcută, determină victoria. Gloria noastră este gloria jertfei pe care o facem.

4) Nu este un scop, un ţel, acela de a fi parlamentar: noi trebuie să mergem înainte către biruinţă. Ca parlamentari, nu putem decât să pregătim victoria. De aceea, fondurile provenite Legiunii din diurne, vor înzestra organizaţia cu tot ce-i trebuieşte pentru luptă: ziare, broşuri, automobile etc.

Nu se poate pălmui cu o leafă de lux de 30.000 lei lunar, mizeria nesfârşită a ţării.

În atitudinea de astăzi a parlamentarilor legionari se pregăteşte ziua de mâine şi se dovedeşte că ea poate fi aşa cum o cerem noi.

El va sta la orice oră din zi şi din noapte la dispoziţia Legiunii. Nu este posibil ca să se aleagă parlamentar şi apoi să plece să-şi caute de afaceri, sau să fie ocupat mai totdeauna cu diferite alte chestiuni.

Un parlamentar trebuie:

1) să poată vorbi în Parlament;

2) să se poată mişca pentru conferinţe, întruniri de organizare, ori de câte ori îi va cere şeful Legiunii.

Cine iubeşte Legiunea, să se gândească bine la acest punct, atunci când cere în mână arma funcţiunii de parlamentar şi onoarea de a o întrebuinţa pentru victoria Legiunii.

Dublarea Candidaţilor No. 1.

Avantajele sistemului:

a) O satisfacţie şi o încurajare pentru legionarul şef de judeţ, care munceşte.

b) Necesitatea imperioasă a Organizaţiei de a se trimite în parlament cele mai apte elemente pentru lupta parlamentară.

c) Crearea şi pregătirea unui număr mai mare de cadre legionare.

d) Posibilitatea ca un parlamentar, într-o activitate scurtă, dar intensă, să-si închine întreaga muncă Legiunii, fără a-si periclita situaţia îndeletnicirilor lui familiare.

Şefii judeţeni, mânaţi numai de dorul biruinţei totale a Legiunii, vor explica această lege candidaţilor şi le vor lua o declaraţie scrisă, în sensul că au luat cunoştinţă de „Circulara F” şi înţeleg a se supune dispoziţiilor ei.

Parlamentarii legionari, stau la Bucureşti, Str. Imprimeriei No. 3.

Şeful Legiunii, Corneliu Zelea Codreanu

PUNCTUL 76. Ce este comitetul de 1000.

PUNCTUL 77. Casieria Centrală a Organizaţiei legionare este în casa General Cantacuzino, Str. Gutenberg 3, Bucureşti. Pentru orice chestiuni, banii se trimit pe această adresă.

PUNCTUL 79 Agenţi provocatori

Cea mai mare dezonoare a Organizaţiei noastre este aceea de a găsi din mijlocul nostru spioni.

Sunt alţii care se dau drept legionari şi umblă pe la diferite organizaţii pentru a fura, a cere, sau a colecta bani. Unii din ei reuşesc a avea la mână o scrisoare sau un carnet de membru. Cercetaţi-l bine. Daţi-i pe mâna poliţiei.

În ultimul moment aflu că un agent de politie neştiind ce informaţii să mai dea despre Legiune, a informat siguranţa că legionarii vor să împuşte mai mulţi prefecţi.

Altul a ticluit un cifru secret în care erau trecute instituţii din capitală.

Noi n-avem nevoie de cifru. Aceasta este o invenţie infamă. Să poftească toată poliţia. Ce avem de spus, spunem în faţă, spunem tare.

Dacă veţi auzi asemenea infamii sau le veţi citi scrise prin foile jidăneşti (cum au fost acum doi ani publicate în „Adevărul”, „Dimineaţa” şi „Lupta” să ştiţi din primul ceas că toate sunt uneltiri viclene pentru care ne vom adresa justiţiei.

LEGIUNEA

Judeţul.............

Cuibul..............

Subsemnaţii, domiciliaţi în comuna .........., judeţul ..........., convinşi de pericolul care ameninţă existenta patriei, ne legăm împreună prin jurământ să luptăm pentru triumful Legiunii.

Ne-am constituit într-un cuib de legionari căruia i-am dat numele de Cuibul .....

Numărul membrilor din cuib este de ........... (maximum 13)

Corespondentul: ...................

Casierul ....................................

Curierul ....................................

Ne legăm în fata lui Dumnezeu şi a oamenilor de a ne tine strâns uniţi în jurul şefilor noştri, a asculta şi executa întocmai ordinele primite, a face să pătrundă cât mai adânc în popor duhul nou al muncii, al cinstei, al jertfei şi al dreptăţii, într-un cuvânt ne propunem de a-i face legionari pe cei cu care vom veni în contact.

Credem în Dumnezeu şi în izbânda Legiunii, credem într-o Românie nouă pe care vrem s-o cucerim pe calea Bisericii lui Hristos şi al naţionalismului integral activând în cadrul legilor tării.

1. Am început activitatea;

2. Vom tine şedinţe în fiecare săptămână.

4. Ne vom întări în credinţa noastră legionară.

5. Ne vom uni ca fraţii şi nu vom permite nici o dezbinare între noi.

7. Toate acestea în credinţa sfântă că ori prin câte greutăţi şi suferinţe vom trece, vom învinge.

8. România în întregimea ei va deveni legionară.

Trăiască Legiunea!

Trăiască Căpitanul!

MOTTO

Geme inima în noi

Ochii plânşi privesc în zare

Şi aşteaptă îndurare.

Munţii noştri aur poartă,

Noi cerşim din poartă-n poartă

Holda noastră-i aurie

Noi pierim în datorie.

Vai de noi şi iar de noi

Dăm ca racul înapoi,

Sărăcia ne-urmăreşte,

Şi de zile ne găteşte.

Că noi toţi avem un nume,

Toţi avem o soartă-n lume.

Pentru tară şi dreptate,

În noi toţi un suflet bate.

Hai români să ne trezim

Si să nu mai suferim.

Că cei ce ne urgisesc

Nu au suflet omenesc.

Hai să coborâm în vale

De la pâne, de la sare

Şi să-l dăm peste hotare.

Hai să punem santinele

Şi sub soare şi sun stele

Şi-n ascunsuri şi apoi

Hoţii-n beci, prada-napoi.

Hai pe cei ce fac trădare,

Jafuri în administrare

Şi hoţii la drumul mare

Să-i dăm la spânzurătoare.

Unde-i unul ni-i putere

La nevoi şi la durere

Unde-s mulţi puterea creste

Si duşmanul o păţeşte.

VALERIU DUGAN, ţăran din Bucovina

Urmează iscălitura membrilor (maximum 13)

L E G I O N A R,

– Niciodată să nu faci o faptă de care ţi-ar fi ruşine a doua zi, iar când ai făcut ceva, asumă-ţi răspunderea întreagă.

– Dacă pentru politician politica înseamnă o afacere, pentru legionar politica înseamnă religie.

– Nu spune „Nu voiesc să servesc Legiunea, din cauză că cutare şef nu-mi place, nu este bun.” În Legiune nimeni nu este şef pe viaţă. Azi e unul, mâine altul, poimâine vei fi tu, dacă prin munca şi credinţa ta neclintită şi prin capacitatea ta vei merita să fii, iar într-o bună zi se va putea găsi cel mai bun.

– Nu uita că în clipa în care un legionar îmbracă haina de şef legionar, toţi ceilalţi trebuie să-l asculte.

Din această mare luptă legionară, va ieşi o nouă aristocraţie românească. În cariera ei nu se va pune bază nici pe bani, nici pe avere, nici pe haine, ci pe calităţile sufleteşti, pe virtute; va fi o aristocraţie a virtuţii.

Aristocraţia ieşită din afaceri, din fraudă sau din vânzare de ţară, va cădea. Dacă aurul se lămureşte în foc, în focul luptelor legionare se va lămuri adevărata elită morală a naţiunii româneşti.

– Dacă eşti om cu păcate şi te cheamă sufletul spre îndreptare, botează-te acum, îndreaptă-te. Ai însă bună cuviinţă şi păstrează-te pe linia a II-a.

Mişcarea noastră va învinge. Nu te gândi cumva că sub regimul legionar vei putea trăi din afaceri, mită, intervenţii.

O RUGĂMINTE

Camarade,

1) Când pleci la drum, toarnă-mi apă, ulei, cercetează benzina şi şuruburile,

2) Nu mă goni prea tare că mă vei omorî prea repede şi nu voi mai putea servi Legiunea.

4) După un drum, îngrijeşte-mă şi pe mine, spală-mă totdeauna, unge-mă.

5) Camarazi, nu mă încărcaţi peste puteri, umblaţi cu milă, că eu vă port spre biruinţă.

PUNCTUL 81.

Această cărticică se află de vânzare la şefii organizaţiilor judeţene sau la Centru.

9 PORUNCI LEGIONARE

1. Legionarul nu intră în polemică cu nimeni.

2. Legionarul dispreţuieşte lumea politică şi nu stă de vorbă cu ea.

3. Legionarul seamănă sămânţă bună în sufletele curate ale poporului.

4. Legionarul se întreabă în fiece clipă: „Ce am făcut bun pentru România legionară?”

5. Legionarul înseamnă în răbojul lui pe păcătoşi pentru ziua de mâine.

7. Legionarul este disciplinat prin conştiinţa şi voinţa lui proprie.

8. Legionarul n-are teamă decât de Dumnezeu, de păcat şi de clipa în care puterile fizice ori sufleteşti îl vor scoate din luptă.

9. Legionarul iubeşte moartea, căci sângele lui va servi pentru plămădirea cimentului României legionare.

(Din ziarul G.d.F. a Basarabiei)

PUNCTUL 81 bis. CELE 3 LEGĂMINTE ALE UNUI LEGIONAR

Legionarul nu face jurământ. El face trei legăminte.

Primul legământ, în fata şefului de cuib şi a camarazilor. Este o manifestare a dorinţei de a deveni legionar.

Al doilea legământ se face după 2 – 3 ani de luptă, în faţa şefului politic judeţean şi a întregii conduceri, în grup de cel puţin 50, cu solemnitate deosebită.

Al treilea legământ, se face în fata şefului Legiunii după 4 – 5 ani de luptă. Vechiul legământ al săcuşorului cu ţărână, publicat în corpul broşurii.

ÎNTÂIUL LEGĂMÂNT

În mijlocul cuibului, cu braţul drept întins şi ţinând strâns în mână pânza micului drapel.

Camarazi,

1) În fata şefului de cuib şi a voastră, cu mâna pe acest drapel, declar că doresc să devin legionar.

2) Cunosc cele trei examene pe care trebuie să le dau: al suferinţei, al primejdiei şi al credinţei.

3) Voi fi alături de voi şi în ceasuri bune şi în ceasuri grele. Puteţi conta deci pe inima şi pe braţul meu.

4) Voi fi disciplinat de buna mea voie, convins că disciplina este legea fundamentală a oricărei organizări.

5) Mă voi feri de a vorbi pe la spate pe camarazii mei sau de a critica ordinele şi dispoziţiile primite, acestea ducând la neînţelegere, viaţă grea, dezbinare.

6) Din primul moment ţin să declar: nu voiesc nimic pentru mine, nu urmăresc şi nu voi urmări să fac afaceri pe spinarea mişcării sau să-mi creez situaţii. Stau la postul ce mi se va încredinţa atâta vreme cât şeful meu va crede că pot fi de folos.

7) Nu voi face nici un fapt care să mă dezonoreze pe mine sau mişcarea.

8) Voi fi totdeauna corect şi mă voi purta cu multă bunăvoinţă faţă de toţi.

9) Voi fi însă mândru în vremuri aspre, în fata vrăjmaşului.

10) Dacă voi greşi, voi primi pedeapsa cu seninătate. Ştiu că legionarul când greşeşte plăteşte: răspunde, nu fuge de răspundere.

Acesta este legământul meu în fata voastră şi în fata acestui mic drapel al cuibului nostru.

AL DOILEA LEGĂMÂNT

Se face în fata şefului politic judeţean, cu deosebită solemnitate:

Camarazi,

Am străbătut un drum lung în viaţa legionară. Cunosc deci toate îndatoririle, toate greutăţile.

De acum mă simt în stare să devin legionar.

Mă leg în fata şefului nostru şi a voastră, de a lupta pentru triumful României Legionare, în care cred ca în lumina ochilor. Dumnezeu să ne dea binecuvântarea Lui.

Se repetă de toţi cu glas tare, după şeful judeţean.

AL TREILEA LEGĂMÂNT

Rămâne vechiul legământ cu săcuşorul în fata şefului Legiunii.

PARTEA A XIII–A

PUNCTUL 82. Scurt istoric legionar.

Eram aşa de putini şi aşa de săraci, încât nu numai că am fost ţinta săgeţilor ironiei altora, dar ne-am îngrozit noi înşine de sărăcia noastră. Credinţa însă nu ne-am pierdut-o nici o clipă.

N-am avut nici o secundă de îndoială. Pare că Dumnezeu înadins ne-a adunat aşa de săraci pentru ca să arate că în victoria legionară materia n-a avut nici un rol. Din primul moment am avut viziunea clară a victoriei finale şi mi-am asumat întreaga răspundere a conducerii. De atunci am trecut prin greutăţi, primejdii şi riscuri nenumărate, dar această viziune a victoriei nu m-a părăsit nici o secundă.

La 15 Decembrie 1929, prima întâlnire politică legionară, în T. Bereşti şi apoi pe Valea Horincei, Jud. Covurlui. Apar luptători noi: Tănase Antohi, Dumitru Cristian, V. şi N. Bogatu, Chiculiţă, Bâgu, Hasan, Bourceanu, apoi din Folteşti, familia Pralea.

La 25 Decembrie 1929. Turda Ludos, cu Amos Nechita, Victor Moga, Colceri, Damian, etc. Amancei Bănică.

La 27 Ianuarie şi 3 Februarie 1930 mari adunări la Cahul. Intervine şi Dl. Ioan Zelea Codreanu, Ştefan Moraru, Moş Coşa, Gârneţ, Trifan Vlahu (mort), etc.

Vara 1930. Interzicerea marşului din Basarabia. Arestarea. Achitarea.

1 Ianuarie 1931, arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, Banea, Totu, Amos. Achitaţi după 77 de zile de arest de către Tribunal, Curtea de Apel, Casaţie.

1 Iunie 1931, participăm pentru prima dată la alegeri în 17 judeţe. Obţinem 34 000 voturi. Cădem.

La 31 August, alegere parţială la Neamţ. Ajută Nuţu Eşanu. Legionarii înving toate partidele din România cu 11.000 voturi.

La 27 Aprilie 1932, alegere parţială la Tutova. Pentru a doua oară, după lupte grele, dar glorioase, legionarii înving toate partidele din România.

La 17 Iulie 1932, alegeri generale. Legionarii luptă în 36 judeţe, obţinând 79 000 de voturi, 4 mandate.

Deputaţii legionari în Parlament, atitudine tăcută, măsurată. Luptă pentru întinderea Organizaţiei în ţară.

Curentul legionar creste. Posedăm 17 foi cu tiraj de 35.000, o tipografie, 2 automobile. În ajun de a cumpăra încă trei.

Mergem înainte cu încredere în aceste ceasuri grele, către destinul luminos al Patriei noastre, descoperiţi în faţa tuturor jertfelor pe care le-au făcut peste o mie de legionari.

PUNCTUL 83. LEGĂMÂNTUL PRIMILOR LEGIONARI.

În dimineaţa zilei de 8 Noiembrie 1927, ne-am adunat la sediul nostru toţi legionarii din Iaşi şi câţiva care s-au ostenit a veni din alte părţi.

Nu mulţi la număr, dar puternici prin credinţa noastră neclintită în Dumnezeu şi în sprijinul Său, puternici prin hotărârea şi încăpăţânarea noastră de a sta neclintiţi în mijlocul oricărei vijelii, puternici prin dezlegarea noastră completă de tot ce este pământesc, fapt ce se manifestă prin dorinţa, plăcerea de-a o rupe în chip vitejesc cu pământul, servind cauza neamului românesc şi cauza crucii.

Rugăciunea.

La ora 10 am plecat toţi în costum naţional, cu căciulă, cu svastică mare în dreptul inimii, în coloană de marş, direcţia Bisericii Sf. Spiridon. Acolo s-a oficiat o rugăciune pentru pomenirea sufletelor Ştefan Voievod, Domnul Moldovei, Mihai Viteazul, Mircea Ion Vodă, Horia, Cloşca şi Crişan, Avram Iancu, Domnul Tudor,

Regele Ferdinand şi „pentru pomenirea tuturor voievozilor şi ostaşilor care au căzut pe câmpurile de bătaie pentru apărarea pământului românesc în contra năvălirilor vrăjmaşe.”

Solemnitatea Depunerii Legământului.

În marş, cântând Imnul Legiunii, ne-am întors la cămin. Acolo a avut loc duioasa solemnitate a legământului celor dintâi legionari.

Pământul Strămoşesc

ŢĂRÂNA DE LA TURDA. (Scrisoare). Fraţilor! Am expediat ţărâna ce mi-aţi cerut. Asupra provenienţei, vă asigur, întrucât am ridicat-o personal de pe mormântul lui Mihaiu Viteazul, eu am adus-o şi împachetat-o).

Turda, la 18 Sept. 1927.

Isac Mocanu, prof. la lic. din Turda

ŢĂRÂNA DE LA RĂZBOIENI (Scrisoare). Subsemnatul Corneliu Georgescu, avocat, am fost personal la Războieni (Jud. Neamţ) şi am luat pământ de lângă monumentul ridicat pe locul luptei în care s-au sacrificat 10.000 de osteni de ai lui Ştefan cel Mare.

7 Nov. 1927 Corneliu Georgescu.

Ce spune istoria despre lupta de la Războieni (1476): pe locul luptei a ridicat Ştefan o biserică a cărei inscripţiune spune: „In anul 7984 ridicatu-s-a puternicul Mahomed, împărat turcesc cu toată puterea sa şi Basarab Voievod, cu toată ţara basarabească şi au ajuns până aici la locul ce se zice Râul Alb ... unde am şi făcut mare război cu dânşii în luna lui Iulie 26 şi cu voia lui Dumnezeu au fost biruiţi creştinii de către păgâni şi au căzut acolo mulţime mare dintre ostaşii Moldovei.” (Istoria Românilor de Floru, pag. 184 -185).

Ce spune istoria despre lupta lui Decebal (Istoria Românilor de Floru, pag. 38-39): „Disperarea şi furia, ura şi cruzimea dacilor se uneau cu vitejia, care apără pământul Patriei şi nu-l lasă cuceritorului decât grămadă de cenuşă şi de ruine. Pe columna lui Traian se văd femei dace cum chinuiesc prizonieri romani. Pe unii îi ţin legaţi de mâini şi de picioare, goi şi-i ard cu facle aprinse.

Din interpretarea reliefurilor de pe columna lui Traian, rezultă că norocul războiului a şovăit între daci şi romani, până ce arta, ştiinţa şi numărul au biruit.

Regele (Decebal) s-a furişat pe vreo potecă de munte spre a aduna cetele risipite şi a urma lupta până la sfârşit, pe când supuşii lui cei mai de frunte, pileati, au preferat să moară în capitala care nu mai era a lor. Strânşi împrejurul unui vas mare de otravă, au ales moartea în locul vieţii fără libertate.

Iar el încearcă din nou norocul armatelor, până când fiind înconjurat din toate părţile şi gata să cadă cu doi fii ai săi în mâinile vânătorilor romani, se străpunse cu sabia sa, lăsând învingătorilor un cadavru...”

Stefan Anastasescu

8 Oct. 1927

Bucureşti, str. Şerban Vodă, 43

ŢĂRÂNA DE LA PODUL ÎNALT (Scrisoare) Am luat această ţărână de lângă comuna Căutălureşti (Podul Înalt), jud. Vaslui, locul unde a fost bătălia lui Ştefan cel Mare cu turcii.

Plutonier Rotaru, Reg. 25 Inf.

ŢĂRÂNA DE LA SUCEAVA, CETATEA NEAMŢULUI, HOTIN şi SOROCA. S-a adus apoi ţărâna de la aceste cetăţi şi puncte de glorie ale Românilor şi s-a vărsat pe faţa albă a mesei, deasupra ţărânii celeilalte. După ce s-a citit şi aici scrisoarea din partea legionarului Budei care a adus ţărâna cu propria mână.

Iordache Popa, învăţător, Com. Drâmbar, p.u. Alba-Iulia

Alba-Iulia, 29 Oct. 1927.

ŢĂRÂNA DE PE MORMÂNTUL LUI AVRAM IANCU. S-a desfăcut pachetul trimis de Petru Popa, învăţător, com. Ribicioara p.u. Baia de Criş, conţinând 1 kg de pământ de pe mormântul eroului Iancu.

S-a desfăcut un al doilea pachet adus de pe acelaşi mormânt de către d-l Ion I. Moţa şi s-a vărsat deasupra celeilalte ţărâni.

ŢĂRÂNA DE PE DEALUL DE LA ROŞCANI, unde a pierit de sete oastea lui Ioan Vodă cel Cumplit, adusă de D-ra. Constantinescu Ileana, studentă.

Iuliu Stănescu, student, com. Mărăşani,

(Jud. Dolj)

ŢĂRÂNA DE LA MĂRĂŞEŞTI şi MĂRĂŞTI. (Scrisoare). „Trimit în coş două săculeţe de pânză albă cu pământ de la Răzoare, unde au fost luptele de la 6 Aug. 1917.

Apoi un sac de pământ de la Mărăşti din două puncte, unde s-au decimat regimentele 2 Vânători şi 30 Infanterie Muscel”.

Hristache Solomon, Focşani

(B-dul Lascăr Catargiu, 22).

ŢĂRÂNA DE LA PRUNARU, unde s-a dat cumplita şarjă a cavaleriei române, pierind cu toţii până la unul. (Scrisoare). Pământul este chiar dintr-un loc unde a fost îngropat un erou lovit drept în inimă.

Preot Theodor N. Iancu, Prunaru, Jud. Vlaşca

Sandu Snagoveanu, com. Uzumgeorman.

S-a mai adăugat şi ţărâna trimisă de părintele paroh din Turtucaia.

Inimile noastre au fost cuprinse de un adânc fior în fata ţărânii strămoşilor şi părinţilor noştri adormiţi pe câmpul de onoare cu arma în mână şi faţa la duşman, de la soldaţii lui Decebal căzuţi pe ruinele Sarmisegetuzei şi până la cei de ieri sfărmaţi de obuzele de la Mărăşeşti şi Turtucaia.

Când doi legionari s-au apropiat apoi şi au început să amestece cu sfinţenie această ţărână în timp ce ceilalţi, salutând tot timpul cu braţul întins, cântau din toate puterile inimii imnul Legiunii.

Sculaţi români la luptă, bate ora

Din urmă pentru neamul românesc, etc.

SĂCUŞORUL CU ŢĂRÂNĂ – TALISMANUL LEGIONARULUI

Cu ţărâna astfel amestecată s-au umplut mai multe săculeţe mici, dându-se fiecăruia, după facerea legământului, pentru a-l purta la gât.

Ion Moţa a luat legământul lui Corneliu Codreanu, după care i-a încredinţat acestuia săcuşorul cu ţărână. După aceea Corneliu Codreanu a luat legământul lui Ion Moţa si celorlalţi.

Acest legământ a constat din 5 întrebări şi răspunsuri, anume:

– Răspunsul: Da!

2. Recunoscând că stăpânirea jidanilor asupra noastră ne aduce pieirea sufletească şi naţională, te legi frate cu noi să lupţi pentru apărarea, curăţirea şi dezrobirea pământului strămoşesc?

– Răspuns: Da!

3. În această luptă te vei supune Legiunii Arhanghelul Mihail?

– Răspuns: Da!

4. Vei purta această ţărână cu evlavie la pieptul tău?

– Răspuns: Da!

5. Şi nu vei pleca dintre noi?

– Răspuns: Nu voi pleca!

După ce fiecare, individual trecea şi răspundea la aceste întrebări, căpăta săcuşorul de piele legat cu şnur de mătase.

Solemnitatea a început la ora 1. 30. După masă la ora 3 a început consfătuirea. Ea a fost prezidată de către cel mai bătrân dintre legionarii prezenţi, d-l Cristache Solomon de la Focşani.

Consfătuirea a ţinut până la ora 6.30 după care s-a dat citire următorului comunicat:

1. Legiunea afirmă că mai presus de interesele personale stă Patria cu nevoile ei.

3. Legiunea se îndreaptă către tot cel ce se simte de soldat chemându-l sub drapelul ei întru apărarea pământului strămoşesc.

Trăiască în noi inima de soldat!

Trăiască, înflorească România Nouă!

Astfel s-a încheiat ziua de Sf. Arhanghel Mihail şi Gavril. Fie ca purtând fiecare la inima noastră ca talisman Sfânta ţărână a pământului strămoşesc, să scoatem din ea sângele vitejesc şi să-l turnăm în vinele noastre.

Mică literatură programatică

Rezumatul de program legionar se află publicat în altă broşură, dăm aici câteva linii generale:

PUNCTUL 84. Primul punct de program legionar.

Dacă vă întrebă cineva să-i spuneţi că este: JURĂMÂNTUL PENTRU PEDEPSIRE.

a) Pe toţi jefuitorii banului public;

b) Pe toţi cei ce au primit mită înlesnind afaceri;

c) Pe toţi cei ce călcând legile fundamentale ale ţării au persecutat, au închis, au lovit în legionari sau în familiile lor. Orice funcţiune ar deţine de la jandarm până la ministru, nimeni nu va scăpa acestei judecăţi.

Naţiunea română, conştientă de drepturile ei va începe viaţa cea nouă prin OPERA DE PEDEPSIRE LEGALĂ.

Acest ceas îl aşteptăm şi răbdăm.

Fără acest CEAS AL PEDEPSIRII, nu este posibilă nici o refacere în această ţară.

Şefii de cuiburi vor face rapoarte amănunţite şi foarte exacte asupra tuturor nelegiuirilor comise, înaintându-le şefului Legiunii.

PUNCTUL 85. DISCURSUL LA MESAJ, ţinut de şeful Legiunii în Parlamentul Ţării. După Mon. Of. din 3 Decembrie 1931.

D-l deputat Corneliu Zelea-Codreanu are cuvântul:

D. V. G. Ispir: Pentru aceasta puteţi fi alături de noi.

D. V. G. Ispir: Cel puţin pentru această parte a Camerei, acest lucru nu este exact.

Şi aici fac o paranteză. Eu nu întrebuinţez cuvântul de jidan pentru ca să insult pe cineva. Eu le spun jidani, pentru că aşa cred eu că se numesc ei şi de altfel – mi se pare curios – este singura naţie care fuge de numele ei propriu, de numele pe care îl are.

Ei bine această situaţie din Maramureş se întinde şi în Bucovina; această situaţie se întinde şi în Moldova noastră unde bisericile se închid, unde altarele se dărâmă. Şi eu vă întreb pe dvs., pe toţi: ce se alege de o naţie căreia i se dărâmă altarele?

Comerţul nostru a îngenuncheat. La noi, în Bârladul străvechi, în Bârladul care exporta mărfuri în Polonia sub Ştefan cel Mare, şi exporta din Cetatea Albă până la Constantinopole şi Alexandria, la noi a mai rămas un singur comerciant român de manufactură.

Iată d-lor. cum se pune această problemă.

Dvs. ştiţi foarte bine că Pieile Roşii din America de Nord au dispărut încetul cu încetul în fata năvălirii anglo-saxone. Astăzi toată Europa îi deplânge şi îi regretă pentru că au fost oameni de treabă, dar se zice: „ce să facem, au fost alţii mai tari!”

D-lor, mă gândesc cu groază că la un moment dat, Europa va avea să ne plângă şi pe noi şi pe urmaşii noştri.

D-lor, voi trece de la această problemă şi voi reveni la o altă problemă de mare importantă: problema mizeriei. Am adus în această cutie câteva bucăţele de pâine cari sunt din Maramureş şi din munţii judeţului Neamţ, pentru ca să vedeţi ce pâine mănâncă românul maramureşean şi munteanul nostru. Astăzi, când lumea se plânge de supraproducţie de grâu, toţi atribuie criza faptului că grâul se vinde cu un leu kg., iată ce pâine mănâncă oamenii aceştia!

D-lor deputaţi, pentru mine este clar, Guvernul vine cu două teorii:

1. Teoria sentimentală a sacrificiului, şi

2. Teoria economică a conversiunii.

În ce priveşte cealaltă teorie, teoria conversiunii, sunt pentru ea. Aceasta însă nu e un medicament. Medicamentul este acela care omoară cauza bolii, adică microbul.

Conversiunea este un balon de oxigen pe care onoratul guvern îl administrează economiei naţionale muribunde.

Sunt pentru proiectul conversiunii şi-l voi vota, însă vă spun: aştept să văd şi alte soluţiuni şi mai ales soluţiile acestea categorice care se cer pentru nenorocitele vremuri de astăzi.

D-lor deputaţi, al treilea punct, în privinţa căruia voi spune câteva cuvinte, este chestiunea partidelor şi chestiunea democraţiei.

Mai este încă o chestiune. Spunea cineva: partidele nu sunt născute dintr-o improvizaţie, ele sunt rezultatul unei evoluţii. Da, şi eu sunt pentru această teorie şi eu aplic partidelor legea evoluţiei. Partidele ca şi toate lucrurile de pe lumea aceasta, se nasc, se dezvoltă şi mor. Cred că partidele nu sunt forma superioară a perfecţiei, care să fi câştigat dreptul la nemurire.

În ce priveşte orientarea noastră, dacă este chestiunea să alegem între aceste două extreme, suntem din acei care cred că soarele nu răsare la Moscova, ci la Roma.

Noi credem că părinţii noştri, străbunii noştri, cari ne-au adus pe pământul acesta; oasele lor, cel puţin din mie în mie de ani ne trimit câte un sfat bun, câte o idee bună, în ceasurile noastre grele şi dureroase.

În fapt, d-lor, asupra partidelor: generaţia noastră – privind din afară – constată:

1) Că un partid politic este o societate anonimă de exploatare a votului universal;

2) Că toate partidele sunt democratice, deoarece utilizează votul universal în acelaşi mod;

Democraţia văzută din afară, ne dă impresiunea unei vaste complicităţi în fărădelege: concluzia: democraţia este incapabilă de autoritate. Şi încă ceva – am să vă servesc o chestiune care poate multora n-are să vă placă – vă rog d-lor să ne toleraţi ca să fim severi, intransigenţi în tot ceea ce interesează, fie Naţiunea românească, fie cinstea. Declar aici că democraţia e pusă în slujba marii finanţe naţionale sau internaţionale jidăneşti. (Întreruperi, zgomot)

Daţi-mi voie să vă citesc – fiindcă fiecare vă regăsiţi aici. Lista am căpătat-o, poate nu întreagă:

D. Brandsch, subsecretar de stat, 111.000.

D. Carol Davilla 4.677.000.

D. Eug. Goga, creanţă ipotecară agricolă, lei 6.200.000.

D. N. Lahovary: Nu datorează d. Davilla, datorează Banca Ţărănească. Nu este la fel, vă rog să rectificaţi. (Întreruperi, zgomot).

D. Corneliu Z. Codreanu: Bine, d-lor, nu zic că nu este putred, o să se plătească, dar sunt bani împrumutaţi. (Întreruperi)

D-lor, s-or plăti sau nu, nu ştiu, dar vă spun un singur lucru: există obligaţia pe care o are cineva care împrumută bani de la o asemenea finanţă, de a o satisface când este la guvern, de a o sprijini în opoziţie şi în orice caz de a nu lovi în ea când trebuie să fie lovită. (Aplauze pe mai multe bănci).

D. Corneliu Zelea-Codreanu: Mai departe: D. Iunian 407.000; D. Madgearu 401.000; d. Filipescu 1.265.000; D. Mihail Popovici 1.519.000; d. Răducanu 3.450.000 (exclamaţiuni pe băncile majorităţii); Banca Răducanu din Tecuci 10.000.000; d. Pangal 3.800.000; d. Titulescu 19.000.000; şi se aude, n-am putut şti precis, că d. Argetoianu ar fi aici cu 19.000.000.

Voci de pe băncile majorităţii: Se aude!

D-lor, eu nu acuz că banii aceştia au fost bacşişuri date, nu! Sub o formă s-au luat de acolo aceşti bani şi acum este vorba să se vadă ce s-a făcut acolo, n-au libertate deplină ca să vină să ia măsuri categorice împotriva acestei bănci.

D-lor deputaţi, dacă se cer sacrificii ca să asanăm această ţară, nu putem noi să consimţim la sacrificiul care ar fi să se facă asanarea băncii Bank, pentru nunta pe care a făcut-o d-sa la Paris, unde a cheltuit cum se aude 50 milioane lei, ca şi pentru alte lucruri. (Exclamaţiuni, întreruperi).

D-lor, în consecinţă, noi venim cu câteva soluţii practice care poartă nota tinereţii:

D. V. G. Ispir: D-le Codreanu, d-ta te intitulezi creştin şi purtător al ideii creştine. Îţi aduc aminte – eu sunt profesor de teologie – că susţinerea acestei idei este anticreştină. (Aplauze).

D. Corneliu Zelea-Codreanu: D-le profesor, daţi-mi voie să vă spun: când este chestiunea să aleg între moartea, dispariţia tării mele şi aceea a tâlharului şi sunt mai bun creştin, dacă nu permit tâlharului să-mi nenorocească ţara şi să mi-o ducă la pieire (Aplauze pe mai multe bănci).

CEREM revizuirea şi confiscarea averilor celor cari şi-au furat ţara săracă. (Strigăte de „Bravo!”)

CEREM tragerea la răspundere penală a tuturor oamenilor politici care se vor dovedi că au lucrat în contra ţării, sprijinind afaceri necorecte particulare. (Aplauze pe mai multe bănci).

CEREM împiedicarea pe viitor a oamenilor politici cari se vor dovedi că au lucrat în contra ţării, sprijinind afaceri necorecte particulare. (Aplauze pe mai multe bănci).

CEREM împiedicarea pe viitor a oamenilor politici de a mai face parte din consiliul de administraţie ale diferitelor bănci şi întreprinderi. (Aplauze pe mai multe bănci)

CEREM alungarea cetelor de exploatatori nemiloşi cari au venit pe pământul acesta să exploateze bogăţiile solului şi munca braţelor noastre.

CEREM declararea teritoriului României ca proprietate inalienabilă şi imprescriptibilă a neamului românesc.

O voce de pe băncile Partidului Naţional Ţărănesc: Este.

D. Corneliu Zelea-Codreanu: A neamului românesc nu-i.

CEREM trimiterea la muncă a tuturor agenţilor electorali şi stabilirea unui comandament unic, căruia să i se supună într-un singur gând şi într-un singur suflet toată suflarea românească.

PUNCTUL 86. DECLARAŢIA LA MESAJ ţinută de şeful Legiunii în Parlamentul ţării.

După Mon. Of. din Noiembrie 1933.

De aceea, noi aşteptăm un alt regim, un alt sistem, care va veni, după ce, pe acesta îl vor prăbuşi greutatea şi mulţimea păcatelor lui.

El trebuie să corespundă următoarelor cerinţi în ordinea urgentei:

1) Să desfiinţeze aceste discuţii sterile şi scump plătite ale parlamentarismului democratic din care n-a ieşit niciodată lumină şi din care mai ales, nu poate ieşi hotărârea eroică de a face faţă primejdiei în ceasurile grele de acum.

2) Să se înlocuiască prin comandă, care să adune într-un singur mănunchiu toate energiile disparate ale neamului, încleştate astăzi în luptă fratricidă, să le disciplineze, să le refacă moralul pierdut, să le insufle credinţa în destinului neamului nostru românesc şi să le conducă pe căile acestui destin.

4) Să desfiinţeze tot ce este parazitism pe trupul istovit al ţării, să răscolească, să organizeze şi să stimuleze toate energiile creatoare ale neamului.

5) Să stârpească necinstea şi confiscând averile celor vinovaţi, să aducă înapoi până la ultima centimă, în vistieria statului, banii furaţi.

7) Să facă dreptate românului în propria sa ţară.

Să-i vindece rănile adânci. Să îndrepte nedreptăţile seculare pe care el le-a suferit în timpul lungilor stăpâniri străine.

8) Să apere România de pericolul pe care îl prezintă invazia mereu crescândă a jidanilor.

9) Să pună punct existentei falimentare a statului democratic întemeiat pe ideologia perimată a revoluţiei franceze.

Să producă acel act epocal de curaj reformator, care să arunce complect şi definitiv sistemul de false abstracţiuni al filozofiei politice a acestei revoluţii.

10) Să înalţe din temelii statul nou etnic naţional întemeiat pe primatul culturii naţionale, pe primatul familiei şi pe primatul corporaţiilor muncitoare.

PUNCTUL 87. Programul şi sufletul.

M-am ferit să desfăşor un program complet. Liniile mari sunt trasate şi cunoscute (natural cu riscul de-a le vedea furate).

Programele se bazează pe realităţile naţionale şi dacă sunt realităţi care rămân, sunt foarte multe acelea care se schimbă de la o zi la alta.

Un program nu poate fi o combinaţie de teorii adunate de prin nori. El trebuie să se bazeze pe realităţile care dor, ale neamului nostru românesc. Sunt rănile lui cari trebuiesc vindecate. Căutaţi programe?

Sunt altele care au un program. Sunt altele care au mai mult decât un program, au o doctrină, au o religie. Este ceva de ordin superior sufletesc, care adună în chip misterios miile de oameni hotărâţi să-şi creeze o altă soartă. Dacă omul de program sau de doctrină îşi slujeşte cu oarecare interes programul, legionarii sunt oamenii unei mari credinţe pentru care oricând stau gata să se jertfească.

Pe această credinţă ei vor sluji până la capăt.

Oricât de frumos şi de complet ar părea programul lupiştilor, tărăniştilor, liberalilor, puteţi fi asiguraţi că nici un lupist, nu este gata să moară pentru programul lupist, nici un georgist pentru al lor şi aşa mai departe.

Mişcarea noastră legionară are mai mult caracterul unei mari scoli spirituale.

Strigaţi în toate părţile că răul, mizeria, ruina, ne vin de la suflet.

Sufletul este punctul cardinal asupra căruia trebuie să se lucreze în momentul de faţă. Sufletul individului şi sufletul mulţimii.

Chemaţi sufletul neamului la o viaţă nouă. Nu căutaţi succesele electorale dacă ele nu înseamnă în acelaşi timp biruinţa forţelor organizate ale sufletului înnoit.

Dar mare greşeală a multor oameni politici a fost aceea de a-şi fi etalat programele în amănunte mai înainte de a fi puşi în situaţia de a le realiza.

Avem şi noi programe în buzunar. Ele se studiază necontenit, dar se păstrează pentru timpul lor. Vă întreabă lumea ce veţi face? Spuneţi-i că oamenii năzdrăvani pot să facă multe.

Deocamdată programul nostru este:

1) Să realizăm forţă;

2) Să manevrăm acea forţă astfel ca să învingă toate forţele adverse.

Căile ne sunt legale. In orice caz, amănuntele, fie tactice, fie programatice, fac parte din secretul de operaţiuni al forţelor de luptă.

PUNCTUL 88. Din manifestul „O ruină”.

Ruina.

Şi pe deasupra acestor ruine întinse cât tine pământul românesc, o ceată de mişei, o ceată de imbecili, o ceată de tâlhari fără ruşine şi-au ridicat palate în sfidarea ţării, care geme de durere şi spre pălmuirea suferinţei tale, ţăran român.

Niciodată în lume nu s-a văzut un tablou mai revoltător, mai dureros şi mai obraznic.

Pe deasupra milioanelor de gospodării cari se distrug, deasupra milioanelor de suflete sărace cari plâng, se înaltă batjocoritor palatul tâlhăresc al jefuitorului de ţară.

Cine este acesta?

Căutaţi-l prin oraşele înstrăinate şi-l veţi găsi. Este fostul ambuscat de la 1916. Este eroul de al 100 de km din dosul frontului sau trădătorul de fraţi şi de tară; este îmbogăţitul de războiu, omul de afaceri, este profitorul de pe urma sângelui care tu l-ai vărsat, picătură cu picătură din rănile tale adânci.

Când te-ai întors la 1918, te-ai închinat lui văzându-l gras, frumos îmbrăcat, iar tu în nişte zdrenţe; de atunci el te-a luat în arendă, iar tu ai căzut în stăpânirea lui cu ţara pe care tu ai creat-o pe câmpurile de bătălie.

Cum veţi fi voit să ajungă biata ţară când un Stere, condamnat la moarte pentru înaltă trădare şi apoi iertat, este şef de partid în România, când un Socor, condamnat şi degradat pentru trădare, este parlamentar şi director de ziar şi conduc politica românească? Când atâţia ambuscaţi stau în fruntea treburilor tării?

Am înălţat un steag.

În contra lor, în contra celor care au ruinat ţara, în contra cetelor de străini şi înstrăinaţi care ne-au supt şi măduva din oase, am înălţat un steag.

Când am plecat sub umbra lui am cerut binecuvântarea ostaşilor care au căzut pe câmpul de luptă pentru România Mare şi am făcut apel la toţi cei care au rămas în viaţă în urma gravelor lupte.

Steagul acesta sfinţit în două bătălii, îl purtăm de la un capăt la altul al ţării.

Ne-am numit legionari.

Noi, slujitorii acestui steag nu ne-am legat împreună ca să furăm ţara nu ne-am legat împreună ca să ne căpătăm partizani, şi să le dăm ca să roadă oase din oasele ţării.

Noi ne-am legat împreună să rămânem săraci până la mormânt, vom sărăci şi acei ce suntem bogaţi, dar ne-am legat să biruim. Să învingem şi să răzbunăm.

Stăm gata de jertfă, stăm gata de moarte cu toţii.

Aceştia suntem noi, legionarii.

Zadarnic şi greşit ne-au confundat unii săteni şi orăşeni, crezând că noi luptăm ca să-i căpătuim pe dânşii şi să le facem poftele, să le dăm ţara ca s-o mănânce.

Ei bine, nu!

C. Z. C.

PUNCTUL 89. Către purtătorii duhului nou.

LEGIONARI,

Se prăbuşesc pădurile din munţi încăpuţi pe mâna veneticilor.

Geme inima în moţii şi în maramureşenii uitaţi de toată lumea.

Muncitorii români părăsiţi îngroaşă rândurile comuniştilor jidani.

Comerţul românesc lipsit de protecţie, îngenunchează în lupte neegale cu străinul.

În cadrele armatei noastre glorioase, pătrunde tot mai adânc şi tot mai sus, germenul dizolvant şi corupător de conştiinţe.

Şi ceasuri grele se prevăd în viitor. De vom fi chemaţi cândva la marele examen internaţional, cine va mai apăra pământul ţării şi gloria drapelului nostru?

Ţăranul român îşi vinde produsul sub preţul de cost. Misiţii s-au înmulţit şi ne inundă. Cafenelele sunt pline de cămătari şi samsari. Ei se înmulţesc în dauna celor care muncesc. Poporul este spoliat. Românul, înglodat în datorii, a ajuns rob modern al bancherului jidan.

Conducerea partidelor vechi nu este o conducere de mână tare, şi nu are nici un pic de direcţie naţionalistă, de oblăduire şi încurajare a elementului românesc, care ţine de multe secole pe umerii săi viaţa tării.

Legionari,

În fata acestei situaţii, şi mai înainte ca politicianismul condamnat să se poată reface, am tras spada şi am înălţat steagul cel nou al vremii.

Se simte prin aer, tot mai accentuat, nevoia unor alte principii de viaţă politică morală.

În locul partidelor vechi se simte nevoia unei înnoiri. În locul partidelor mereu aplecate străinilor, politica de neatârnare şi încurajare a românismului susţinător de ţară.

Spuneţi celor ce vin din nou să vă apuce mâna, că ceasul lor s-a terminat. „Pot pieri toţi cuvântătorii aceştia”.

De acum încolo de un singur glas va trebui să ascultaţi, tainic şi nepătruns ca Dumnezeu: chemarea patriei. Acest glas să-l audă toată suflarea voastră. Lui să vă supuneţi într-un singur suflet.

Români,

Soldaţi ai Legiunii Sfântului Mihail!

Trăiască Legiunea!

Corneliu Zelea Codreanu,

Şeful Legiunii

Români din judeţul Vlaşca!

O mişcare nouă şi hotărâtă, îndrumată de crezul unei acţiuni de faptă românească, de jertfă şi cinste în conducerea statului, şi-a înţeles chemarea din strigătul de durere si revoltă al unui neam întreg.

Pentru această ţară amăgită de o bandă de politicieni profitori şi prădalnici, ameninţată şi umilită în rosturile ei de toţi străinii şi înstrăinaţii, Legiunea vine astăzi ca o mişcare de avânt şi tinereţe, de entuziasm şi disciplină ostăşească. Sub scutul religiei noastre strămoşeşti, cheamă la luptă pentru întronarea unei vieţi noi de cinste şi dreptate.

În fruntea ei stă fiul Moldovei, Corneliu Zelea-Codreanu, care înfruntând prigoană şi pătimind suferinţă, luptă neîncetat pentru mântuirea neamului nostru şi pentru triumful dreptăţii.

Din ordinul lui am luat conducerea Legiunii în acest judeţ să-mi fac sfânta datorie de român să chem în această Organizaţie pe cei cărora le-a rămas scumpă vatra strămoşească şi care sunt hotărâţi să lupte în spiritul de jertfă alături de noi pentru biruinţa românismului şi a dreptăţii.

Români vlăsceni!

Intelectuali, negustori, plugari şi muncitori, înţelegeţi porunca vremii şi înrolaţi-vă în Legiune.

Prof. Vasile Cristescu

PUNCTUL 91. „Cuziştii”

Camarazi,

Nu veţi uita niciodată că aceşti oameni denumiţi „cuzişti”, şi-au bătut joc zece ani, necontenit de toate suferinţele noastre.

PUNCTUL 92.. Articolele din legile ţării asupra cărora trebuiesc făcuţi atenţi agenţii forţei publice (primari, jandarmi, poliţişti, etc.) care se opun propagandei Legiunii, abuzând de forţă:

DESPRE INFRACŢIUNI

Art. 187 cod penal: NU se socoteşte ca infracţiune: faptul impus sau autorizat de lege, dacă este executat în condiţiile ei; faptul care a fost săvârşit de organul competent în virtutea unui ordin de serviciu, dacă acest ordin este dat în formele legale de autoritatea competentă şi dacă nu are un caracter vădit ilegal.

Când executarea unui ordin de serviciu constituie o infracţiune, şeful sau superiorul care a dat ordinul, se pedepseşte ca autor al acelei infracţiuni împreună cu acela care a executat ordinul.

ARESTĂRILE.

Art. 11 din Constituţie: Libertatea individuală este garantată. Nimeni nu poate fi deţinut sau arestat, decât în puterea unui mandat judecătoresc motivat, care trebuie să fie comunicat în momentul arestării sau cel mai târziu în 24 de ore după reţinere sau arestare.

Art. 254 codul penal: Mandatul trebuie să fie emis de judecătorul de instrucţie, de ministerul public sau de instanţele judecătoreşti în cazul în care legea le dă acest drept, afară de dreptul de reţinere pentru cercetări acordat ofiţerilor de poliţie judiciară în interesul primelor cercetări.

Art. 272 combinat cu 245 din codul penal: Funcţionarul public care uzurpând o atribuţie sau abuzând de puterea sa legală, sau depăşind limitele competentei sale, ori nesocotind sau violând formalităţile prescrise de lege ori abătându-se în orice alt mod de la îndatoririle inerente funcţiunii sale, arestează, deţine ori retine pe cineva sau ordonă să se facă aceasta, comite delictul de arestare ilegală şi se pedepseşte cu închisoare corecţională de la 1-3 ani şi interdicţie corecţională de la 1-3 ani.

Art. 11 din Constituţie: Nimeni nu poate fi percheziţionat, decât în cazurile şi formele prevăzute de legi.

Art. 13 din Constituţie: Domiciliul este neviolabil. Nici o vizitare a domiciliului nu se poate face decât de autorităţile competente în cazurile anume prevăzute de lege şi potrivit formelor de ea prescrise.

Art. 249 procedura penală: în afară de crimă sau delict, nici o percheziţie nu se poate face de la ora 20 până la ora 6, în interiorul unei case, contra voinţei celui care locuieşte, decât de judecătorul de instrucţie în persoană.

Art. 40 din legea de organizare a jandarmeriei rurale: Actele care ar atinge sau restrânge libertatea individuală nu pot fi executate decât pe bază de ordin scris, oricare ar fi autoritatea de la care emană.

Art. 39 din legea de organizare a jandarmeriei rurale: la cererea părţii vătămate, jandarmul este obligat a elibera pe loc copie certificată de pe ordinul primit.

ELECTORALE

Art. 12 Legea electorală: Cetăţenii români îşi vor executa dreptul de vot pe baza cărţilor de alegător ce li se vor elibera conform listelor electorale.

Art. 24 Legea electorală: Orice cetăţean poate reclama preşedintelui biroului electoral judeţean împotriva acelora care sunt îndatoraţi a-i elibera cartea de alegător şi care în mod intenţionat refuză a i-o da. Preşedintele primind plângerea, va ordona eliberarea cărţii şi cei îndatoraţi a o face, sunt datori a se conforma.

Art. 122 Legea electorală: În caz când ministerul public n-ar lua iniţiativa, 20 alegători au dreptul de a intenta şi susţine acţiunea publică pentru pedepsirea delictelor comise în timpul alegerilor.

REFUZ DE SERVICIU

ABUZ DE PUTERE

ABUZ DE AUTORITATE

Art. 246 cod penal: Funcţionarul public care fără just motiv, face uz de forţă armată, întrucât acest fapt nu ar constitui o infracţiune mai gravă sau în urma lui nu s-ar fi produs o infracţiune mai gravă, comite delictul de abuz de autoritate şi se pedepseşte cu închisoare corecţională de la 1-3 ani şi interdicţie corecţională de la 1-3 ani.

PURTARE ABUZIVĂ

Art. 248 cod penal: Funcţionarul public care, în exerciţiul funcţiunii sale, adresează persoanei injurii sau întrebuinţează faţă de ea violenţa, întrucât faptul nu ar constitui o infracţiune mai gravă, comite delictul de purtare abuzivă şi se pedepseşte cu închisoarea corecţională de la 1-3 luni.

VIOLARE DE SECRETE

Art. 503 cod penal: Acela care în mod fraudulos obţine sau întrebuinţează o comunicare telegrafică sau convorbire telefonică, comite delictul de interceptare frauduloasă a comunicării telegrafice sau telefonice şi se pedepseşte cu închisoare corecţională de la 1-5 luni.

Când infractorul divulgă comunicarea telegrafică sau telefonică spre a-si procura un folos material sau cauzează altuia un prejudiciu moral sau material, pedeapsa este închisoarea corecţională de la 6 luni la 2 ani.

Art. 504 cod penal: Când delictul de mai sus se comite de funcţionarii publici, pedeapsa este sporită cu un plus până la 2 ani.

Dacă în baza unui ordin de serviciu, inferiorul comite o crimă sau un delict, se pedepseşte atât el cât şi superiorul care a dat acel ordin.

Constituţia ţării prevede ca nimeni să nu fie arestat decât pe baza unui mandat judecătoresc, iar acest mandat trebuie să fie arătat celui arestat, chiar în momentul arestării sau cel mai târziu în 24 de ore după arestare (conf. Art. 11 din Constituţie).

Codul penal cere ca mandatul de arestare să fie dat de judecătorul de instrucţie, sau de procuror, sau de o instanţă judecătorească.

Deci când un agent al forţei publice vine să te aresteze, întreabă-l în ce calitate o face şi cere-i să-ţi arate ordinul scris.

Constituţia spune că nimeni nu poate fi percheziţionat, decât în cazurile pe care le prevede legea şi numai pe formele pe care le arată (art. 11 din Constituţie).

Percheziţiile domiciliare nu se pot face între orele 8 seara şi 6 dimineaţa, decât în caz de crimă sau delict. Judecătorul de instrucţie o poate face oricând (art. 249 pr. Pen.).

Toţi cetăţenii români, înscrişi în listele electorale au dreptul să voteze. Orice legionar, care a împlinit 21 de ani, e dator să se înscrie în listele electorale.

Dacă nu ţi se dă cartea de alegător, reclamă imediat preşedintelui biroului electoral judeţean.

Manifestele electorale pot fi afişate pe străzi şi în pieţele publice oricând, nu numai în timpul alegerilor.

Ordonanţele prin care prefecţii de judeţe interzic aceasta, trebuie să se ştie de toţi legionarii că sunt ilegale.

Cine distruge afişele electorale, va fi pedepsit conf. Art. 120 din legea electorală.

Cine împiedică pe un cetăţean să voteze, va fi pedepsit conf. Art. 232 c. p.

Nimeni nu are voie să voteze de mai multe ori va fi pedepsit conf. Art. 235. c. p. 20 de alegători vor putea reclama la Parchet.

Dacă un legionar introduce o petiţie la o autoritate şi cere facerea unei cercetări şi cei datori să rezolve petiţia nu voiesc, sau interzic rezolvarea, spre a-şi arăta astfel ura contra noastră, legionarul trebuie să ştie că acel funcţionar public de va fi reclamat, va fi pedepsit după art. 243 c. p.

Autorităţile comit deseori abuzuri de putere mai ales faţă de legionari, fapte neîndreptăţite de lege şi fără ca autorităţile ce le săvârşesc să aibă în puterea lor a le face, fie pentru a aduce un folos vreunui protejat al lor, fie pentru a aduce o pagubă unui legionar.

Aceste abuzuri se pedepsesc conf. art. 245 c.p.

Legionarii nu trebuie să se lase călcaţi în picioare.

Dacă un funcţionar public, o autoritate (ex. prefectul de judeţ sau altul), face uz de forţa armată, fără motiv temeinic se pedepseşte conf. art. 246 c.p.

Funcţionarul public trebuie să se poarte frumos cu cei pe care e dator să-i servească.

Dacă, fiind în exerciţiul funcţiunii sale, insultă sau loveşte pe cei pe care trebuie să-i servească, va fi pedepsit după art. 248 c. p.

Secretul scrisorilor este garantat de Constituţie.

Legionarii trebuie să ştie că acestea sunt curate abuzuri şi că nici o lege din lume nu dă dreptul unui oarecare să deschidă scrisorile altuia sau să oprească ziarele şi publicaţiile ce vin legionarilor cu poşta, sau să asculte pe furiş şi să vândă convorbirile telefonice ale legionarilor.

Contenciosul Legionar Central.

PUNCTUL 93. Poezia şefului de cuib.

VOM BIRUI!

Ascultă-n munte sună glas de bucium,

Şi-n jur de tine toate adânc se zbucium!

Înalţă-ţi fruntea şi te scoală

Tu cel crescut în vechea şcoală,

Şi intră hotărât în oaste

Căci ţara cei ce vor s-o piardă

S-au pripăşit în stoluri de lăcuste

Şi-ţi fac hotarele tot mai înguste

De eşti pe vreo răstoacă de la munte,

La câmp ce se întinde cât e zarea,

Nu pregeta s-asculţi chemarea.

În Legiune suntem mii de mii

Bărbaţi, feciori voinici chiar şi copii,

În pieptul nostru al tuturor

Ne clocoteşte acelaşi dor:

Pământul strămoşesc încins de Nistru,

De Tisa şi de bătrânul Istru

Cu toate nesfârşitele comori

Să fie numa-l nostru-n viitor...

Ascultă, eşti tu oare mulţumit

Că toată jertfa celor ce-au murit

Pe front ca fumu-n vânt s-a irosit?

Te rabdă inima pe tine oare,

Să vezi cum neamul tău în sărăcie moare

Pe când străini – aduşi de vânt –

Stăpâni pe tot ce-aduce aur şi argint

Se lăfăiesc sătui de bine până-n gât

În târguri cu palate

Obraznic luminate?

Te scoală chiar acum române,

Şi-n rând cu noi păşeşte-n Legiune

Şi vei simţi fiorul hotărâri sfinte

Şi binecuvântarea celor din morminte!

5 Martie 1933 PETRE C. STEFAN, ţăran

Şeful grupului Bălceşti–Argeş

Această broşură este legea fundamentală a Legiunii, singura care angajează oficial organizaţia.

Tot ce a apărut mai înainte rămâne desfiinţat.

Camarazi,

Am scris această cărticică pe înţelesul vostru al tuturora.

De acum la treabă.

ŞEFUL LEGIUNII.

JURĂMÂNTUL LEGIONARILOR

MOTA şi MARIN

JUR în faţa lui Dumnezeu,

În fata jertfei voastre sfinte pentru Hristos şi Legiune.

Să rup din mine bucuriile pământeşti,

Să mă smulg din dragostea omenească,

Şi pentru învierea neamului meu,

În orice clipă,

Să stau gata de moarte,

JUR!

JURĂMÂNTUL CADRELOR LEGIONARE

Iubiţi Camarazi,

Iată, acum ne-a adus Dumnezeu aici, în fata celei mai mari jertfe pe care putea să o dea Mişcarea Legionară.

Să punem inima, fruntea şi trupul lui Moţa şi a camaradului său Marin temelie Naţiunii Române. Fundament peste veacuri pentru viitoarele măriri româneşti.

Să punem deci pe Moţa şi Marin bază viitoarei elite româneşti, care ea, va fi chemată să facă din neamul acesta ceea ce de-abia îndrăzneşte mintea noastră.

Voi, care reprezentaţi primele începuturi ale acestei elite, să vă legaţi prin jurământ, că vă veţi comporta în aşa fel încât să fiţi cu adevărat începutul sănătos, de mare viitor al elitei române, că veţi apăra întreaga Mişcare Legionară, ca ea să nu alunece pe căi de afaceri, de lux, de trai bun, de imoralitate, de satisfacţie a ambiţiilor personale sau poftelor de mărire omenească.

În cazul acesta, biata mulţime a românilor prin biruinţa noastră, ar schimba numai firma exploatatorilor, iar ţara stoarsă şi-ar încorda istovitele puteri ca să suporte o nouă categorie de vampiri care să-i sugă sângele, adică noi.

O! MOŢA, tu n-ai murit pentru aceasta. Jertfa ta ai făcut-o pentru neam.

De aceea, veţi jura că aţi înţeles că a fi elită legionară, în limbajul nostru, nu înseamnă numai a lupta şi a învinge, ci înseamnă: Permanenta jertfire în slujba neamului, că ideea de elită este legată de ideea de jertfă, de sărăcie, de trăire aspră şi severă a vieţii, că unde încetează jertfirea de sine, acolo încetează elita legionară.

Vom jura deci, că vom lăsa prin legământ urmaşilor să vină să jure la mormântul lui Moţa şi Marin pe următoarele condiţii esenţiale ale elitei, pe care noi înşine jurăm:

1. Să trăim în sărăcie, ucigând în noi poftele de îmbogăţire materială.

2. Să trăim o viaţă aspră şi severă cu alungarea luxului şi îmbuibării.

3. Să înlăturăm orice încercare a exploatării omului de către om.

4. Să jertfim permanent pentru ţară.

5. Să apărăm Mişcarea Legionară cu toată puterea noastră împotriva a tot ce ar putea s-o ducă pe căi de compromisuri sau compromitere; sau împotriva a tot ce ar putea să-i scadă măcar înalta linie morală.

MOŢA şi MARIN,

JURĂM!

Bucureşti 12 Februarie 1937.

CELE 10 PORUNCI

de care să se ţină legionarul pentru a nu se rătăci de pe drumul său glorios în aceste zile de întuneric, de urgie şi de satanică ademenire. Pentru ca să ştie toată lumea că noi suntem legionari şi rămânem legionari până în veacul veacului.

1. NU CREDE în nici un fel de informaţii, de vesti, de păreri despre Mişcarea Legionară, citite în orice foaie ar fi, chiar dacă pare a fi naţionalistă, sau şoptite la ureche de agenţi, sau chiar de oameni de treabă.

Legionarul nu crede decât în ordinul şi cuvântul şefului său.

Dacă acest cuvânt nu vine, înseamnă că nimic nu este schimbat şi că legionarul îşi merge în linişte drumul său înainte.

2. DĂ-ŢI SEAMA BINE pe cine ai în faţă. Şi cântăreşte-l cum trebuie şi când este un inamic care vrea să te însele şi când este un prieten prost, pe care l-a înşelat mai înainte un inamic.

3. PĂZEŞTE-TE ca de o mare nenorocire de omul străin care te îndeamnă să faci ceva. El are un interes şi voieşte sau să-şi facă interesul prin tine, sau să te compromită în faţa celorlalţi legionari.

4. DACĂ vrea cineva să te ademenească sau să te cumpere: scuipă-l în ochi. Legionarii nu sunt nici proşti, nici de vânzare.

5. FUGI de cei ce voiesc să-ti facă daruri. Nu primi nimic.

6. ÎNDEPĂRTEAZĂ-TE de cei ce te linguşesc şi te laudă.

Sacrifică tot, calcă-te pe tine în picioare cu toate poftele şi cu tot egoismul din tine pentru această unire. Ea, UNITATEA, ne va da biruinţa.

Cine este contra unităţii, este contra biruinţei legionare.

8. NU-ŢI VORBI DE RĂU camarazii. Nu-i pârî. Nu şopti la ureche şi nu primi să ţi se şoptească.

9. NU TE SPERIA dacă nu primeşti ordine, vesti, răspunsuri la scrisori; sau dacă ţi se pare că lupta stagnează. Nu te alarma, nu lua lucrurile în tragic căci Dumnezeu este deasupra noastră şi şefii tăi cunosc drumul cel bun şi ştiu ce vor.

10. ÎN SINGURĂTATEA TA roagă-te lui Dumnezeu, în numele morţilor noştri, pentru ca să ne ajute să suferim toate loviturile până la capătul suferinţelor şi până la marea înviere şi biruinţă legionară.

Martie 1935 Corneliu Zelea Codreanu

ASOCIAŢIA „PRIETENII LEGIONARILOR”

Statutele

Iată statutele asociaţiei:

„Sunt mulţi care au fost cu sufletul alături de această mişcare, dar nu s-au putut încadra fie pentru că au fost funcţionari la stat, întreprinderi particulare, fie pentru că au fost comercianţi sau industriaşi îngrădiţi de multe greutăţi în meseriile lor, fie pentru că sunt în aşa fel construiţi sufleteşte încât nu s-au putut integra complet în spiritualitatea severă a acestei mişcări.

Totuşi sunt o bună parte de români din această ţară, care recunosc că tinerilor acestora merită să li se trimită o mână de ajutor pe frontul pe care ei îngheaţă luptând pentru ţară.

„Priviţi în toate părţile: ţări ca Italia, Belgia şi Germania care înviază la viaţă nouă şi-şi taie din biruinţă în biruinţă drumuri noi sub soare.

„O întrebare ne sfâşie inima: Fi-vom noi, neamul acesta, sortit numai înfrângerii? Oare să nu putem şi noi da lumii o mare biruinţă românească?

„Aceste gânduri ne-au făcut să ne orientăm către un fel de asociaţie discretă de ajutorare a tineretului denumită „Prietenii Legionarilor”.

HOTĂRÂREA CONDUCERII LEGIONARE

Ne-am prezentat conducerii mişcării legionare, de unde ni s-a dat următorul răspuns:

„Primim cu multă bucurie propunerea Dvs. Ea ne va fi de un real ajutor pentru biruinţă.

„Această propunere însă rezolvă şi o altă şi o altă problemă.

„Nu urmărim o răzbunare ci simţim necesitatea de a crea un sentiment al răspunderii în mijlocul acestei naţii româneşti.

CEI CE NU POT FI PRIMIŢI

Aşadar, conducerea mişcării legionare a aprobat această iniţiativă, însă a pus trei condiţii:

– Primim pe aceşti prieteni creştini din orice partid, din orice grupare, din orice categorie socială. Nu ne interesează nici clasa, nici gruparea politică din care fac parte si în care pot rămâne şi pe viitor.

– Nu primim niciodată prietenia:

A) A celor care ne-au atacat cu mişelie sau au avut o atitudine vecină cu mişelia.

C) A celor ca au fost incorecţi, agonisindu-si averi din afaceri murdare sau din însuşirea banului public.

CONDIŢIUNI DE ÎNSCRIERE

În urma acestui răspuns, am stabilit de acord următoarele puncte directoare:

I. Prietenii legionarilor ajută pe legionari material şi moral după puteri, lunar sau anual.

II. Ei sunt cu totul în afara Organizaţiei legionare, ale cărei legi de primire sunt cu mult mai severe.

III. Ei nu se cunosc între ei şi nu se întrunesc niciodată.

IV. Ei nu pot fi cunoscuţi nici de legionari.

V. Cea dintâi adunare a acestor oameni se va face în ziua Biruinţei. Atunci ei vor fi convocaţi nominal de şeful Legiunii, vor fi cunoscuţi de legionari şi sărbătoriţi de întreaga suflare.

VI. Posedă un număr de ordine şi o parolă.

VII. Vor fi informaţi corect şi la timp asupra tuturor problemelor legionare importante.

Această asociaţie a luat fiinţă Vineri 6 Noiembrie 1936.