Perioada Căpitanului începe înainte de întemeierea Legiunii, din toamna anului 1919, când Corneliu Codreanu a păşit pragul Universităţii din Iaşi şi a dat primele bătălii pentru apărarea neamului românesc. Originile mişcării legionare trebuie căutate în această parte a vieţii lui, 1919-1927, pe care o putem numi faza pre-legionară, deoarece descoperim în ea, într-o expresie generală, toate acele caracteristici care vor constitui mai târziu profilul acestei mişcări. La înfiinţarea Legiunii, numele Căpitanului era rostit cu admiraţie de tineret şi de masele ţărăneşti, care aşteptau de la el mântuirea, ca un nou Horia sau Tudor Vladimirescu. Eroul studenţimii devenise o figură legendară a poporului românesc.

Din faza pre-legionară datează toate aceste mari fapte din viaţa lui Corneliu Zelea Codreanu care au zguduit sufletul ţării şi au răscolit tineretul, determinându-l să răspundă chemării lui când va înfiinţa Legiunea:

Când Căpitanul pune temeliile Legiunii „Arhanghelul Mihail”, în 24 Iunie 1927, dovedise prin faptele lui anterioare că este gata de orice sacrificiu pentru a scoate neamul românesc din suferinţă şi mizerie. El nu se afirmase atunci pentru întâia oară în viaţa politică, ci era în continuitate de serviciu, luptând pentru aceleaşi idealuri pe care le urmărise încă din Universitate.

Din punct de vedere doctrinar, spre deosebire de Liga Apărării Naţionale Creştine, care se stabilise pe poziţii strict defensive, denunţând primejdiile care ameninţau neamul, Corneliu Codreanu lărgeşte orizontul mişcării naţionale, înzestrându-o cu principii care îi dau o fizionomie spirituală proprie. El este purtătorul de cuvânt al unei noi concepţii de viaţă, care se cristalizează în ideea omului nou. „Ţara aceasta, spunea Căpitanul, piere din lipsă de oameni, nu din lipsă de programe. Aceasta este părerea noastră. Că deci, nu programe trebuie sa creăm, ci oameni, oameni noi. De aceea piatra unghiulară de la care porneşte Legiunea este omul, nu programul politic. Reforma omului, nu reforma programelor politice”. Legiunea a fost concepută de Căpitan în primul rând ca o mare şcoală spirituală, şcoala omului nou, „în care daca va intra un om, la celălalt capăt trebuie să iasă un erou”.

Ce este eroul legionar? Căpitanul îl defineşte în modul următor: erou în sens războinic, pentru ca să poată prin luptă să-şi impună părerea; erou în sens social, incapabil după victorie de a exploata munca altuia; erou al muncii, uriaşul creator prin muncă al ţării lui”.

Înarmat cu această doctrină dinamică, şi însufleţit de o imensă dragoste de ţară, tineretul porneşte la cucerirea maselor populare, sub conducerea energică a Căpitanului. Dar se izbeşte de la primele lui manifestări de „zidul de ură şi mişelie” al clasei conducătoare. Oricare ar fi partidul care e la putere, legionarii trebuie să suporte aceleaşi sălbăticii din partea autorităţilor, deşi îşi desfăşurau propaganda lor în cadrul celei mai perfecte legalităţi. Fiecare pas înainte trebuie plătit cu grele sacrificii. Opreliştile de tot felul, abuzurile, arestările ilegale, bătăile şi schingiuirile sunt la ordinea zilei.

Punctul culminant al prigoanei patronate de partide îl atinge guvernarea liberală, din toamna anului 1933. Şeful acestui partid, I. G. Duca, înscăunat la putere graţie bancherilor evrei din Paris, dizolvă mişcarea în 10 Decembrie 1933 şi procedează la arestări masive. Peste 11.000 de legionari sunt azvârliţi în închisoare, fără a fi vinovaţi cu nimic şi fără a se fi respectat normele legale. Dar nici Duca nu ajunge să se bucure de roadele fărădelegilor lui. Trei studenţi legionari, Nicolae Constantinescu, Doru Belimace şi Ion Caranica, cunoscuţi mai târziu sub numele de „Nicadori”, nemaiputând suporta nedreptăţile, batjocurile şi suferinţele îndurate de legionari şi considerând pe Duca responsabil de aceste crime, prin angajamentele ce şi le-a luat faţă de bancherii evrei din Paris, îl împuşcă pe peronul gării Sinaia, în seara de 29 Decembrie 1933.

Prigoana începe din nou cu o şi mai mare furie. Abia eliberaţi din închisori în Ajunul Crăciunului, legionarii sunt din nou ridicaţi de la casele lor şi azvârliţi în închisoare. Numărul celor închişi, pe bază de ordine guvernamentale, fără nici un amestec al justiţiei, se ridică de astă dată la 18.000. Căpitanul fiind liber, poliţia primeşte ordin să-l lichideze, dacă va fi prins. Dumnezeu îl ocroteşte şi nu poate fi găsit. În schimb, Sterie Ciumetti plăteşte cu viaţa refuzul lui de a descoperi autorităţilor gazdele unde s-ar fi putut să se ascundă. Corneliu Codreanu. Mai târziu, după ce furtuna s-a potolit, Căpitanul se predă de bunăvoie Tribunalului Militar al Capitalei, unde se judeca procesul atentatului contra lui Duca. Guvernul urmărea ca sa fie condamnaţi în acest proces nu numai Nicadorii, ci toţi fruntaşii Legiunii, în frunte cu Căpitanul şi în acest scop Siguranţa a înscenat existenţa unui complot pentru asasinarea lui Duca, la care ar fi participat toţi cei aflaţi pe banca acuzaţilor, în total 50 de persoane, între cari se aflau, în afară de Căpitan, Ion Moţa, Generalul Cantacuzino-Grănicerul, inginerul Clime şi tatăl Căpitanului, profesorul Ion Zelea Codreanu. Cu toate presiunile guvernului şi ale Regelui asupra generalilor cari formau completul de judecată, procesul se încheie în 5 Aprilie 1934 cu o nouă biruinţă a Gărzii de Fier. Toţi fruntaşii legionari sunt achitaţi, în afară de cei trei atentatori, cari sunt condamnaţi la muncă, silnică pe viaţă.

Între anii 1934-1937 mişcarea legionară se bucură de relativă libertate. Prigoana, fără a înceta o clipa, îşi pierde din virulenţa anterioară. Tragicul sfârşit al lui Duca a fost un avertisment pentru clasa conducătoare să nu mai încerce o probă de forţă cu Mişcarea Legionară. În schimb oculta de la palat n-a renunţat nici o clipă la planul de nimicire a mişcării legionare, dar caută să atingă acelaşi fel „cu alte mijloace”. Camarila reuşise să, ademenească pe un tânăr legionar, Mihail Stelescu, în care Căpitanul îşi pusese mari speranţe şi acesta îşi ia odioasa însărcinare să-l suprime cu pistolul sau prin otravă, promiţându-i în schimb un loc în guvern şi avantaje materiale. Nici acest plan nu reuşeşte. Stelescu este demascat şi recunoscut vinovat de un Consiliu de Onoare legionar, prezidat de Generalul Cantacuzino. Continuând însă a servi şi mai departe ca unealtă ocultei, Stelescu îşi primeşte în vara anului 1936 pedeapsa trădării lui, fiind împuşcat de un grup de 10 studenţi, cari au intrat în istorie sub numele de „Decemviri”.

În afară de acest trist episod şi în afară de hărţuielile zilnice cu autorităţile, între anii 1934-1937 mişcarea îşi reia cursul ei ascendent. E perioada de creştere şi înflorire a Legiunii. Organizaţia legionari se întinde în toată ţara şi mii şi mii de cuiburi acoperă suprafaţa ei. Poporul freamătă de bucurie, sperând într-o îndreptare a sorţii lui. Amintim câteva din faptele mai importante din această perioadă:

Alegerile din 20 Decembrie 1937 au fost un semnal de alarmă pentru oculta palatului, indicându-i ca mişcarea deţine suficientă popularitate pentru a cuceri puterea pe căi legale, prin luarea de majorităţi parlamentare. Acest deznodământ trebuia împiedecat cu orice preţ. Regele Carol însărcinează mai întâi pe Octavian Goga, şeful partidului naţional-creştin, cu formarea noului guvern. Acesta dizolvă corpurile legiuitoare, care nici nu se constituiseră încă şi anunţă, noi alegeri. Oculta îşi pusese speranţa că cele două, grupări naţionaliste se vor încăiera în alegeri, iar masa electorală, dezorientată, se va îndepărta de mişcare şi va vota cu guvernul. Manevra nu reuşeşte şi atunci Regele recurge la ultimă soluţie ce i-a mai rămas: instaurarea unui regim de dictatură sub propria lui răspundere. Octavian Goga este concediat şi se constituie un nou guvern, sub preşedinţia Patriarhului Miron, având la Interne pe Armand Călinescu şi la Armată pe Generalul Antonescu. Vechea Constituţie este abolită şi este proclamată de Rege o nouă Constituţie, aprobată cu 99% printr-un plebiscit care se ţine sub teroare şi cu votul pe faţă.

Toate aceste măsuri erau îndreptate împotriva mişcării legionare şi nu erau decât preludiul unei noi prigoane care se va dezlănţui contra ei, mult mai feroce decât cele precedente. De astă dată se urmăreşte distrugerea ei totală. Noua Constituţie, impusă prin forţă, servea ca instrument politic şi juridic pentru a se pregăti arestarea Căpitanului şi apoi asasinarea lui şi-a întregii elite legionare. Personajele principale ale ocultei de la Palat care dirijează din umbră acţiunea de nimicire a mişcării legionare erau Elena Lupescu, metresa Regelui, Armand Călinescu şi Profesorul Nicolae Iorga. Acesta din urmă se însărcinase, bazându-se pe marele lui prestigiu de apostol al neamului, să convingă opinia publică de pericolul legionar să justifice măsurile luate de regim contra mişcării ca o acţiune curajoasă de salvare a Statului. Zilnic apăreau în Neamul Romanesc, gazeta profesorului Iorga, articole pline de venin, semnate chiar de profesor, în care Căpitanul era atacat în modul cel mai infam.

Căpitanul este arestat în 17 Aprilie 1938 şi condamnat mai întâi la şase luni închisoare pentru o presupusă insultă adusă consilierului regal Nicolae Iorga. Dar imediat în continuare i se deschide un nou proces, adevăratul proces, în care este condamnat la 10 ani închisoare pentru aţâţare la război civil, trădare de patrie şi legături cu o putere străină, cu scopul de a răsturna ordinea în Stat. Toate aceste acuzaţii nedrepte sunt spulberate de Căpitan şi de apărare în cursul dezbaterilor, dar completul de judecată, prezidat de Colonelul Dumitru, nu ţine seamă de probele aduse şi se dezonorează, dând un verdict de condamnare, în conformitate cu ordinele primite de la Palat.

În noaptea de 29-30 Noiembrie 1938, Căpitanul, împreună cu Nicadorii şi Decemvirii, sunt ridicaţi de la închisoarea Râmnicu Sărat pentru a fi transportaţi la Bucureşti. În dreptul kilometrului 30 de pe şoseaua Bucureşti – Ploieşti, Căpitanul şi camarazii lui sunt ştrangulaţi de jandarmii care stăteau în spatele fiecăruia, cu frânghiile ce le aveau pregătite. Trupurile lor neînsufleţite au fost aduse la Jilava, unde au fost azvârlite într-o groapă comună. Mai târziu s-a turnat vitriol peste ele şi deasupra mormântului s-a pus o uriaşă placă de beton.

Dar toate au o limită. În 21 Septembrie 1939 cade călăul Armand Călinescu, executat de echipa „răzbunătorilor”, sub conducerea lui Miti Dumitrescu. Regele numeşte ca preşedinte de consiliu pe Generalul Argeşanu. Acesta, având la Interne pe Gabriel Marinescu, ordonă împuşcarea marii majorităţi a legionarilor din lagăre şi închisori. În afară de această hecatombă, mai sunt executaţi trei legionari din fiecare judeţ ceea ce face în total 252 de legionari ucişi în această noapte. Trupurile lor au fost apoi azvârlite pe străzi şi expuse, pentru a fi văzute de public, 24 de ore.

Perioada Căpitanului se încheie cu acest masacru înfiorător, căruia i-a căzut victima elita mişcării legionare. De aici înainte începe o nouă epocă din istoria Legiunii. Gloanţele cari au doborât pe Armand Călinescu loviseră mortal şi regimul, deoarece acesta concentra în mâna lui toate puterile Statului şi deţinea toate firele aparatului de teroare. Nu se mai găsea un alt om în România, în acel moment, capabil să-i ia locul. După, această, culme de demenţă sangvinară, începe şi dezagregarea regimului. Masacrele patronate de Regele Carol au adâncit prăpastia dintre el şi popor, înstrăinându-i şi ultimele simpatii. Cu toate groaznicele pierderi suferite, mişcarea îşi reface rândurile şi continuă lupta contra regimului

252 legionari, pentru credinţa lor în opera Căpitanului şi în destinul mântuitor al generaţiei de astăzi, au fost asasinaţi săvârşindu-se astfel o crimă împotriva întregului neam românesc. Legionarii cei mai destoinici, din toate unghiurile ţării, din sate şi oraşe, au adus cu slava morţii lor întemeierea României Legionare.

Cantacuzino Alexandru, avocat, Bucureşti; Totu Nicolae, avocat, Bucureşti; Clime Gheorghe, inginer; Tell C. Alexandru, avocat, Bucureşti; Furdui Gheorghe, profesor, Bucureşti; Bănică Dobre, ad-tor ziar, Bucureşti; Polihroniade Mihail, avocat, Bucureşti; Craja Paul, medic, Bucureşti; Simulescu Sima, profesor, Bucureşti; Apostolescu Gheorghe, comerciant, Bucureşti; Istrate Gheorghe, abs. acad. com., Bucureşti; Banea Ioan, medic, Cluj; Serafim Aurel, inginer, Bucureşti.

Cotigă Traian, avocat, Bucureşti, Penit. Sp. R. Sărat; Ionică Eugen, inginer, Bucureşti, Penit. Sp. R. Sărat; Şiancu Emil, ofiţer rez. Cluj, Penit. Sp. R. Sărat; Proca Gheorghe, monteur Domniţa Maria (Bacău), cu domiciliul obligator la M. Ciuc; Pihu Grigore, funcţionar Bucureşti, Dom. obl. Vaslui; Suşman Iuliu, funcţionar, Bucureşti, Dom. obl. Vaslui; Herghelegiu Ion, avocat, Bacău, Dom. obl. M. Ciuc.

Spânu Iordache, student, Bucureşti; Clime Traian, student, Bucureşti; Gârcineanu Victor, avocat, Bucureşti; Teodor Tudose, avocat, Iaşi; Polisperhon Supila, student, Bucureşti; Boboc Constantin, student, Bucureşti; Goga Mircea, student, Bucureşti; Popescu Spiru, student, Frăsan-Durostor; Comănescu Nicolae, student, Ploieşti; Calapăr Mihsi, abs. teol., Negreşti-Neamţ; Belgea Ioan, bibliot., Bucureşti; Popescu Vasile, f. profesie, Bucureşti; Antoniu Ioan, avocat, Bucureşti; Stahu Teodor, avocat, Fălticeni-Baia; Cârdu Valeriu, ziarist, Oraviţa Caraş; Moţoc Mircea, student, Bucureşti; Răcman Gogu, student, Hodivoaia-Vlaşca; Teohari Mircea, student, Bucureşti; Bujgoli Spiru, lic. lit., Frăsani-Durostor; Moraru Alexandru, student, Dej-Someş; Rioşeanu Petre, dir. Nitrogen Bucureşti; Constantiniu Dorin, contr. S. T. B., Bucureşti; Dobre Radu, rnanip. S. T. B., Bucureşti; Danielescu Josim, student, Ploieşti; Nicolicescu Gheorghe, elev, ing., Bucureşti; Borzea Virgil, student, Braşov; Carataşu Chiriac, student; Bucureşti; Busuioc Ioan, student, Bucureşti; Maricari Nicolae, locot. ref., Bucureşti; Tucan Boris, viticultor, Hârtop-Tighina.

Dumitrescu Dumitru, avocat, Ploieşti; Popescu Cezar, student medicină, originar Ploieşti; Popescu Traian, student Drept, originar Ploieşti; Moldoveanu Ion, student Politehnică, originar Ploieşti; Ionescu R. Ion, student Drept, originar Ploieşti; Vasiliu Ion, desenator, originar Ploieşti; Ovidiu Isaia, fotograf, Bucureşti M. Brătianu 34; Stănciulescu Marin, lăcatuş, Bucureşti, Bd. Brătianu 24; Paraschivescu Gheorghe, student Politehnică, Bucureşti Bd. Brătianu 24; Dragomirescu Victor, abs. Politehnică, din închisoarea Văcăreşti.

Stegărescu Constantin, contabil, Bucureşti Ilfov; Borzea Titus, student, Braşov; Rădulescu Virgil, gazetar, Bucureşti; Enescu Ioan, student, Bucureşti; Micu Augustin Liviu, inginer, Timişoara; Macoveschi Ioan, desenator, Bucureşti; Pavlescu Alexandru, avocat, Bucureşti; Biriş Ovidiu, avocat, Bucureşti; Susai Vasile, lic. Drept, Bucureşti; Felecan Vasile, ajust. mecanic, Bucureşti; Prodea Nicolae, lăcătuş, Bucureşti; Grama Iosif, student, Bucureşti; Miter Ioan, student, Caransebeş; Popescu B. Anton, funcţionar, Băile Herculane; Noaghiea Gh. Virgil, student, Caransebeş; Tiponuţ Gheorghe, elev liceu, Oradea; Nuţiu Aurel, student, Bucureşti; Teodorescu Gheorghe, sculptor, Ploieşti; Todan Coriolan, student, Fibiş-T. Torontal; Ducaru Dumitru, subing., Râşnov-Braşov; Ungureanu Corneliu, lic. litere, Craiova; Corbeanu Vasile, student, Bragadiru-Ilfov; Coman Constantin, student, Bragadiru-Ilfov; Popa Tiberiu, stud., Bragadiru-Ilfov; Popescu Marin, stud., Cumpăna-Constanţa; Vilmuş Adam, bucătar, Iaşi; Dorca Afilon, abs. Teolog., Velişoara-Severin; Cioflec Marius, student, Timişoara; Benec Constantin, funcţionar CFR, Ohaba-Mătnic Severin; Gheorghe Constantin, student, Stupini-Braşov; Strugaru Nicolae, avocat, Iaşi; Constantinescu Dimitrie, abs. med., Iaşi; Dobrin Liviu, abs., med., Arpaşul de Jos-Făgăraş; Zus Radu, student, Cernăuţi; Buhai Vasile, student, Bucureşti; Iordache N. Nicoară, asistent univ., Bucureşti; Raicu Const., licenţiat, Iaşi; Stamate Eugen, student, Iaşi; Zanche Petre, funcţionar, Iaşi; Gârcineanu Florin, lt. ref., Bucureşti; Vasiliu Gheorghe, lt. ref., Iaşi; Filipov Vasile, comerciant, Bucureşti.

Jud. Lăpuşna: Diaconescu Vasile, Florescu Sergiu şi Palamarciuc Ioan.

Jud. Prahova: Alexandru Cojocaru şi Filip Dumitru.

Jud. Brăila: Bobota Teodor şi Ioan Udrea.

Jud. Fălciu: Ioan Codreanu, Nicolae Emil şl Croitoru Vasile.

Jud. Dorohoi: Gheorghe Surugiu, Gheorghe Barbu şi Ioan Honceru.

Jud. Sălaj: avocatul Burcaş Augustin.

Jud. Soroca: Leviţchi Ştefan, Şciucă Boris şi Criclivai Azare.

Jud. Buzău; Voinea M. Constantin.

Jud. Câmpulung (Bucovina): Irimiciue Valerian, Ţăranu Traian şi Cozan Luchian.

spitalul Militar Braşov 7 legionari;

Ceilalţi eroi şi martiri asasinaţi în timpul prigoanei din 1998 – 40 sau omorâţi pentru credinţa lor Legionară în anii anteriori, au fost pomeniţi în Cronologia legionară.

1. Arhanghelul Mihail, ocrotitorul ceresc al Legiunii, care poartă numele lui. „Spre inimile cele necurate care vin întru preacurata casă a lui Dumnezeu, fără milă întind sabia mea”

 



2. Căpitanul

 



3. Văcăreştenii în imagine

 



4. Complotul studenţesc de la 1923. Studenţii din proces

 



5. Ion Moţa în costum naţional

 



6. Studenţii în cursul procesului. Denumiţi Văcăreşteni după închisoarea Văcăreşti

 



7. Harta taberelor legionare de muncă din România

 



8. Pământul Strămoşesc, revista Legiunii

 



9. Prima tabără de muncă a fost organizată de Căpitan în anul 1924 la Ungheni. Aici s-au lucrat cărămizile pentru căminul ce s-a ridicat în 1925 la Râpa Galbenă la Iaşi

 



10. Faţada Căminului cultural creştin din Iaşi

 



11. Căpitanul şi soţia lui, Elena Ilinoiu, la căsătorie. Nunta a avut loc la Focşani, într-o pădurice numită Crâng, situată la 7 km de această localitate, la data de 13 iunie 1925. 100.000 de persoane au participat la ceremonie

 



12. Corneliu Codreanu la studii în Franţa în 1925-1927. Cu soţia lui în camera lor din Pinet d’Uriage (Grenoble)

 



13. Casa din Pinet d’Uriage unde au locuit (centru)

 



14. Iarna în Pinet d’Uriage cu familia Belmain

 



15. Întemeietorii Legiunii

 



16. Moţa, primul şef al Frăţiilor de Cruce

 



17. Căpitanul cu un grup de legionari, anii 1932-1933. La dreapta lui, Mihail Stelescu

 



18. Ion Moţa şi Sterie Ciumetti în închisoarea Jilava, Crăciun 1933

 



19. Vasile Marin şi Sterie Ciumetti la Jilava

 



20. Nicadorii cu lanţuri la picioare în aceeaşi închisoare

 



21. Procesul mişcării legionare din martie 1934

 



22. Nicoleta Nicolescu în fruntea cetăţuilor de fete, dă onorul

 



23. Senatorul fascist Coselschi vizitează Casa Verde, octombrie 1934

 



24. Studente din cetăţuile de fete

 



25. Moţa lucrând la Casa Verde

 



26. Tabăra de pe Rarău, iulie 1934

 



27. Prin corn, Căpitanul vesteşte încetarea lucrului. E ora mesei

 



28. În genunchi, Căpitanul ia parte la sfinţirea casei Rarău

 



29. Casa de pe Rarău aşa cum arată astăzi

 



30. Căpitanul însoţit de d. Papanace urcă pieptul Rarăului

 



31. Moţa şi Căpitanul salutând sicriul cu rămăşiţele pământeşti ale lui Hristache Solomon

 



32. Tabăra Carmen Sylva, 1935. Căpitanul la postul de comandă

 



33. Generalul Cantacuzino inspectează lucrările

 



34. …din zori şi până-nserează, cu toţii noi cu drag muncim…

 



35. Căpitanul fixează programul de lucru al taberei

 



36. Cu ocheanul scrutând marea la Carmen Sylva

 



37. Căpitanul, supraveghind desfăşurarea lucrărilor

 



38. Învăţând să tragă cu arcul de la profesorul Dobre

 



39. Generalul Cantacuzino munceşte în tabără

 



40. Căpitanul cu vizitatorii taberei

 



41. Echipa de serviciu pregăteşte mămăliga în ceaune uriaşe

 



42. Nisip şi pietre din mare

 



43. Un grup de vizitatori în tabără

 



44. O stâncă e scoasă din mare

 



45. Tabăra Hotarele-Ilfov, condusă de Vasile Marin

 



46. Cărămizi la uscat

 



47. Căpitanul în tabăra Hotarele

 



48. Cărămidăria Giuleşti de lângă Bucureşti. Căpitanul la lucru

 



49. Vedere a cărămidăriei

 



50. Tabăra Hotarele. Vasile Marin în faţa postului de comandă

 



51. Tabăra Arnota unde se construia un drum spre Mânăstirea Arnota

 



52. Tabăra Drăgăşani. Căpitanul în mijlocul ţăranilor care munceau în această tabără

 



53. Pietrele Doamnei de pe Rarău, era locul de preferinţă al Căpitanului pentru meditaţie

 



54. Osemintele soldaţilor căzuţi pe Muntele Susai. Slujba religioasă

 



55. Căpitanul pe şantierul de lucru la sediului din Gutenberg

 



56. Tabăra de pe Susai

 



57. În tabăra clubului polisportiv Colţea de pe Susai, unde s-a construit o casă de adăpost

 



58. Casa Verde – Bucureşti la încheierea lucrărilor

 



59. Vasile Marin la Mânăstirea Peştera

 



60. Părinţii lui Vasile Marin

 



61. Ion Moţa şi Vasile Marin, nedespărţiţi în luptă şi în moarte

 



62. Pe-al vostru sânge jurăm, / Crezul sfânt să-l împlinim, / Ţării noastre să îi dăm, / Totul, ori murim!

 



63. Echipa legionară care a luptat în Spania

 



64. Generalul Moscardo, apărătorul Alcazarului

 



65. Generalul Cantacuzino a condus echipa legionară în Spania şi a oferit Generalului Moscardo propria lui sabie ca omagiu al Legiunii pentru vitejia sa

 



66. Echipa legionară soseşte la Lisabona

 



67. Sicriele lui Moţa şi Marin sunt purtate spre Catedrala din Cernăuţi. Corporaţiile studenţeşti germane însoţesc cortegiul

 



68. Coborârea sicrielor în gara Cernăuţi

 



69. Trenul eroilor legionari într-o gară din Moldova

 



70. Bănică Dobre, Alex. Cantacuzino, Preot Dumitrescu Borşa, Ing. Gh. Clime, Nilulae Totu

 

 

71. Căpitanul şi Vasile Iasinschi, şeful organizaţiei din Bucovina, în drum spre gara Cernăuţi

 



72. Arcaşii din Dolhasca dau onorul eroilor legionari

 



73. Trenul cu camarazii morţi, în gara Roman

 



74. Trenul intră în gara Bacău, 9 februarie 1937

 



75. Căpitanul cu Prat y Soutzo la ceremonia din Capitală

 



76. Căpitanul Corneliu Zelea Codreanu şi ambasadorul Spaniei, Marchizul Prat y Nantouillet, aşteptând trenul mortuar în Gara de Nord

 



77. Căpitanul şi Generalul Zizi Cantacuzino – Grănicerul

 



78. Gara de Nord – Bucureşti. Formare cortegiului cu sicriele eroilor. Icoane sfinte, prapuri şi un număr mare de preoţi

 



79. Organizaţiile studenţeşti cu steagurile lor salută trecerea eroilor

 



80. Pe treptele Bisericii Sf. Ilie Gorgani din Bucureşti, după slujba religioasă. Căpitanul, Generalul Cantacuzino şi Prat y Soutzo, reprezentantul Spaniei naţionaliste

 



81. Cortegiul funebru se pune în mişcare

 



82. Mausoleul Moţa – Marin de la Casa Verde

 



83. Sicriele aşezate pe un car îmbrăcat în cetină de brad, este tras de legionari

 



84. Căpitanul cu supravieţuitorii echipei din Spania la înmormântarea eroilor

 



85. Mausoleul de la Casa Verde unde au fost înmormântaţi Moţa şi Marin

 



86. Moţi din Ardeal cântă de jale la înmormântarea eroilor

 



87. Legionarii fac de gardă la mormântul Moţa – Marin de la Casa Verde, înainte de a se fi ridicat mausoleul

 

 

88. Vasile Marin

 



89. Mulţimea în drum spre Casa Verde

 



90. Înmormântarea Generalului Cantacuzino, 11.11.1937

 



91. Căpitanul la funeraliile Generalului

 



92. Căpitanul în fruntea coloanei legionare în drum spre Cimitirul Belu

 



93. Căpitanul. Fotografie din revista franceză Le Mois, nr. 88, apr.-mai 1938

 



94. Legionari şi legionare în excursie în Munţii Făgăraşului

 



95. Casa Verde astăzi

 



96. Căpitanul şi inginerul Clime, şef al partidului Totul pentru Ţară

 



97. Ion Banea în campania electorală din 1937. Alături, Corneliu Georgescu şi Bănică Dobre

 



98. Inaugurarea unei cooperative. În centru, colonelul Zăvoianu

 



99. Corneliu Codreanu şi Generalul Antonescu la schi la Predeal

 



100. Sub regimul scelerat Carol – Călinescu. Începe prigoana cea mare. Căpitanul pe banca acuzaţilor în procesul din mai 1938

 



101. Întrebat la proces în ce calitate s-a ocupat de educaţia tineretului român. Căpitanul a răspuns: „în calitate de român”

 



102. Patru avocaţi din procesul Căpitanului: Vasile Mailat, Mircea Vlasto, Radu Ghenea şi Horia Cosmovici

 



103. O fotografie a Căpitanului din 1938. Presimţindu-şi sfârşitul în prigoana care se apropia, salută pe legionarii care, trecând peste mormintele celor căzuţi, vor continua lupta şi vor vedea ziua biruinţei legionare

 



104. Puterile răului se dezlănţuie contra Legiunii

 



105. Vasile Iovin şi lt. Maricari lucrând cruciuliţe de os sub privirea atentă a lui Puiu Gârcineanu

 



106. Iordache Nicoară desenând o Madonă pe lemn de cireş. Alături, Puiu Gârcineanu

 



107. Vasile Iovin, Victor Belici şi Fănică Anastasescu în atelierul de os

 



108. Iordache Nicoară în dormitor (legionarii în lagărele de concentrare)

 



109. Crucea de pe mormântul de la Jilava cu numele celor asasinaţi în noaptea de 29/30 noiembrie 1938

 



110. Decemvirii, grupul de studenţi şi muncitori care l-au pedepsit pe trădătorul Stelescu

 



111. „Va veni o vreme când toate neamurile pământului vor învia, cu toţi morţii şi cu toţi regii şi împăraţii lor. Având fiecare neam locul său înaintea tronului lui Dumnezeu. Acest moment final, învierea din morţi, este ţelul cel mai înalt şic el mai sublim către care se poate înălţa un neam” (Corneliu Zelea Codreanu)

 



112. Miti Dumitrescu, răzbunătorul Căpitanului. Fapta lui va rămâne ca unul dintre cele mai sublima acte de sacrificiu din istoria noastră

 



113. Maşina în care circula Armand Călinescu pe locul unde a fost fulgerat de echipa Miti Dumitrescu

 



114. Scene de groază în toată ţara. Trupurile legionarilor ucişi sunt expuse pe străzi şi în pieţe

 



115. „Răzbunătorii” ucişi şi azvârliţi pe caldarâm

 



116. Podul Sf. Elefterie, unde s-a organizat macabrul ceremonial, demn de vremuri neroniane

 



117. Miti Dumitrescu (1919-1939). Suntem fii de români din Prahova şi am îndeplinit o necesitate dureroasă. Am pedepsit pe acela cu a cărui învoire a fost omorât cel mai mare român, Corneliu Z. Codreanu. În mijlocul călăilor, Căpitanul era ca un zeu. S-a apărat aşa de frumos, cu o expunere atât de logică, încât n-aş fi crezut să existe pe lume un judecător care să-l condamne. Priviţi cu încredere viitorul. Nu uitaţi că neamul românesc are o misiune sădită în el, de Dumnezeu şi că există o line de onoare a neamului. Echipa M.D.

 



118. Înmormântarea studentului Gh. Gligor, ucişi de evrei comunişti la Cernăuţi, în 5 august 1936

 



119. Studentul basarabean Gheorghe Gligor

 



120. Moare Prof. Nae Ionescu, în 15 martie 1940

 



121. Profesorul Nae Ionescu

 



122. O scrisoare adresată de Decemviri Părintelui Ignat

 



123. Inginerul Gheorghe Clime, ucis în masacrul din 22 septembrie 1939

 



124. Profesorul Vasile Christescu, ucis la 26 ianuarie 1939

 



125. Alexandru Cantacuzino în uniformă de soldat spaniol din Tercio. Ucis în 22 septembrie 1939

 



126. Corneliu Georgescu, întemeietor al Mişcării Legionare, Comandant al Bunei Vestiri

 



127. „Eu aşa am înţeles datoria vieţii mele. Am iubit pe Hristos şi am mers fericit la moarte pentru El!” (Ion I. Moţa)

 



128. „Dragi camarazi, un legionar din Tercio vă îmbrăţişează. Mereu tare aştept ora decisivă. Mereu legionar strig: Trăiască Legiunea! Trăiască Căpitanul!” (Vasile Marin)

 



129. „…Crucificarea este a neamului… Este a luptelor, a biruinţelor, a tuturor celor cu sabie sau fără, în slujba adevărului” (Bănică Dobre)

 



130. Nicolae Totu, soldat în Tercio. Portret de pictorul Zlotescu

 



131. Prof. Ion Găvănescul, doctrinar al naţionalismului şi îndrumător al noii generaţii

 



132. „…Generaţia noastră este sortită să lupte, să transforme, să aducă o viaţă nouă” (Ion Banea)

 



133. Pictorul legionar Basarab. Autoportret. Mort pe front în Rusia

 



134. Lucia Grecu şi Olimpia Zeană

 



135. Victor Puiu Gârcineanu. Ing. Ion I. Zelea Codreanu, Al. Pavelescu şi Valeriu Cârdu

 



136. Vasile Christescu, ing. Eugen ionică, Paul Craja şi Aurel Serafim

 



137. Miti Dumitrescu, Nicoleta Nicolescu, Victor Dragomirescu şi Al. Cristian Tell

 



138. Nicadorii (1934)

 



139. Bănică Dobre, Căpitan Emil Şiancu, Gheorghe Furdui şi Al. Cantacuzino

 



140. Ion Antoniu, Iordache Nicoară, Sterie Ciumetti şi Ion Belgea

 



141. Lt. Maricari Nicolae, Grigore Pihu, lt. Nicu Dumitrescu şi Fleschin Petre

 



142. Constantinescu Dorin, Micu Augustin, Şupila Polispheron şi Calapăr Mihail

 



143. Absolvenţii liceului din Storojineţ, 1940, cu profesorul legionar Al. Pavelescu, mort în închisorile comuniste

 



144. Petruş Stănescu, student la Politehnica din Timişoara. Asasinat în perioada carlistă

 



145. Petruş Stănescu, cu un grup de prieteni în parcul din Timişoara