O parte dintre fruntaşii legionari urmăriţi în ţară au izbutit să treacă frontiera şi să se refugieze în străinătate. Marea lor majoritate se concentrează în Berlin. În Mai 1939, grupul legionar din Berlin se organizează în comandament legionar, sub conducerea preotului Dumitrescu-Borşa. Din comandament mai fac parte Constantin Papanace, Horia Sima, Ion Victor Vojen, Alexandru Constant şi Victor Silaghi. Comandamentul dă dezlegare lui Miti Dumitrescu ca să răzbune pe Căpitan. Acesta trece frontiera ţării în 6 Iunie 1939 şi pătrunde în interiorul ţarii.

Fotografiile care urmează încep cu acest moment. Legionarii sosiţi din ţară, departe de a fi descurajaţi, îşi exprimă hotărârea să se întoarcă cât mai de grabă în mijlocul primejdiilor. Atitudinea lor, încrezătoare în destinul Legiunii, schimbă atmosfera apăsătoare care domnea în grupul Berlin. Moralul se reface şi, în 13 Ianuarie 1940, refugiaţii mai vechi cu cei noi se reunesc într-o şedinţă solemnă la Amalienhof, pentru a comemora aniversarea căderii lui Ion Moţa şi Vasile Marin pe frontul din Spania. Şedinţa are efecte binefăcătoare. Spiritul de luptă reînvie şi lozinca „faţa la duşman” electrizează sufletele.

Ca urmare a acestei întruniri, comanda grupului Berlin trece asupra lui Constantin Papanace şi Horia Sima. Papanace se va ocupa de politica externă, păstrând legaturile cu autorităţile germane, iar Horia Sima se va îngriji, ca şi mai înainte, de legăturile cu ţara. De-a doua zi Horia Sima începe să recruteze elemente din sânul grupului Berlin dispuse să se întoarcă în ţară pentru a participa la o nouă bătălie pentru răsturnarea regimului carlist. În total 17 legionari declară că sunt gata să intre în noua acţiune.

Horia Sima ţine şedinţe săptămânale cu ei, pentru a-i pregăti în vederea unei acţiuni revoluţionare în ţară. În 17 Martie 1940, „grupul de 17”, cum se numea, depune jurământul de luptă şi primele elemente se îndreaptă spre România. Din lipsă de paşapoarte, necesare pentru trecerea frontierei germane, numai şapte legionari din grupul de 17 au putut pomi spre ţară. Ceilalţi, cu amărăciunea în suflet, au fost siliţi sa renunţe la expediţie. Cei şapte legionari cari s-au azvârlit din nou în primejdie au fost următorii: Horia Sima, Nicolae Petraşcu, Eugen Teodorescu, Ion Boian, Petre Dumitriu, Ilie Rotea şi Traian Borobaru.

Petre Ponta nu făcea parte din grup, deoarece intrase recent în mişcare, abia în toamna anului 1939. El se găsea de 10 ani în Berlin şi era desenator tehnic de profesiune. Dar deşi abia cunoscuse Legiunea, s-a angajat cu trup a suflet în luptă şi a desfăşurat o activitate prodigioasă în serviciul acţiunii plănuite. Fără de ajutorul lui, ar fi fost aproape imposibil să ne realizăm programul. Mai întâi a pus la dispoziţia mişcării casa lui din Sondershausenstr. 84, unde locuiau Horia Sima şi Nicolae Petraşcu şi care servea totodată ca loc de adunare pentru şedinţele grupului. Prin mijlocirea lui Petre Ponta au fost apoi plasaţi la lucru mai mulţi legionari, la Editura Braun und Co., din cartierul Tempelhof. La această întreprindere lucrau ca împachetatori Nicolae Petraşcu, Ilie Rotea Ilie Smultea, Nicolae Şeitan şi Eugen Teodorescu.

Tot prin intervenţia lui Ponta, vechi angajat la Editură, Ilie Rotea şi Ilie Smultea primiseră învoire de la patroni să locuiască într-o baracă de scânduri, fără să plătească chirie. Baraca era aşezată pe un loc viran în cartierul Tempelhof şi era folosită de Editura ca depozit de hârtie şi de maşini vechi. Petre Ponta a amenajat o parte a barăcii, transformându-o într-o locuinţă plăcută.

Şedinţele grupului de acţiune se fixau când la baraca din Tempelhof, denumită „bojdeuca”, când la Petre Ponta acasă. Petre Ponta a fost cooptat în grupul de acţiune la sfârşitul cursurilor de pregătire revoluţionară. Când s-a depus legământul de luptă, Ponta figurează printre semnatari. A fost recrutat de asemeni pentru grup, legionarul Biloiu, originar din Teleorman, venit mai târziu la Berlin. Un alt grup legionar locuia la Amalienhof, o casă în afara Berlinului, în direcţia Wannsee.

1. Crăciunul 1939 la Petre Ponta acasă. Berlin – Lankwitz, Sonderhausenstr. 84

 



2. Masa de Crăciun

 



3. Grupul legionar din Berlin comemorează moartea profesorului Nae Ionescu, 24 martie 1940, la Amalienhof. După şedinţă, în faţa casei. În mijloc, doamna Elena Codreanu

 



4. Horia Sima în curtea casei din Sonderhausenstr. 84

 



5. Petre Ponta la biroul lui

 



6. Horia Sima, Petre Ponta şi Nicolae Petraşcu

 



7. Grădina casei lui Ponta

 



8. Şedinţa generală a grupului la Ponta acasă

 



9. O altă fotografie a aceluiaşi grup

 



10. Baraca din Tempelhof unde locuiau Rotea şi Smultea

 



11. Şedinţă restrânsă la Ponta. De la stânga: Boian, Borobaru, Rotea, Popovici, Sima, Roşu, Smultea şi Petraşcu

 



12. Pe treptele casei Ponta

 



13. Nicolae Petraşcu

 



14. Şedinţă restrânsă de mai sus, cu cam. Ponta

 



15. În faţa barăcii din Tempelhof. De la stânga: Biloiu, Tolcea, Crăcea, Vasiu, Sima, Popa, Popovici, Şeitan, Găvăgină, Vinţan, Roşu, Petraşcu

 



16. D-na Alice Ponta cu un grup de legionari

 



17. Grupul de mai sus într-o altă formaţie

 



18. Doamna Elena Codreanu, cu nepoţica ei, Cătălina

 



19. Livia, soţia lui Petraşcu

 



20. În grădina lui Ponta, vara 1940

 



21. Horia Sima în martie 1940

 



22. Vara 1940. Prietenii credincioşi ai celor plecaţi în ţară

 



23. August 1940. Preotul Palaghiţă cu camarazi din grupul de acţiune

 



24. După o şedinţă la baraca din Tempelhof. Se văd de la stânga: Borobaru, Sima, V. Mihăilescu, Rotea, Popa Ion, Smultea, Boian, Petraşcu, E. Teodorescu. Şeitan, Popovici, Crăcea

 



25. Petraşcu pleacă spre ţară la 2 mai 1940

 



26. 5 mai 1940. Horia Sima se desparte de casa în care a locuit

 



27. 5 mai 1940. Horia Sima şi Eugen Teodorescu pleacă spre ţară. Pe peronul gării Berlin, însoţiţi de Şeitan şi Popovici

 



28. Horia Sima cu Octavian Roşu, înainte de plecarea trenului