2

2. Rostock

Marea majoritate a legionarilor refugiaţi în Germania au fost trimişi să locuiască cu domiciliu forţat în oraşul Rostock de la Marea Baltică.

Primul grup de legionari, în număr de aproximativ 60, au sosit de la Berkenbrück la Rostock în 19 Aprilie 1941 şi au fost încartiruiţi în satul Kritzmow, la o distanţă de 7 km de oraş, la restaurantului „Unter den Linden”. Restaurantul avea o sală mare, care a fost transformată în dormitor.

Au locuit aici până în 10 Mai 1941, când au fost mutaţi într-un alt restaurant la marginea Rostockului, numit „Schweizerhaus”, cam la 3 km de centru.

La scurt timp după venirea lor, legionarii au intrat la lucru la fabrica de avioane „Heinkel”, aşezată intre Rostock şi Warnemünde, în cartierul numit „Marienehe ”. Un număr de 20 de camarazi lucrau la şantierul naval „Neptun”.

În 29 Martie 1942, o nouă mutare. Pentru a fi mai aproape de fabrică, legionarii sunt aduşi în cartierul Marienehe, în nişte barăci special construite pentru muncitorii străini. Li s-a pus la dispoziţie o casă de cărămidă roşie, în care au fost adăpostiţi marea majoritate şi aproape de ea, la două minute, alte două barăci de scândură. În acel moment numărul legionarilor concentraţi la Rostock trecea de 300.

În 13 Noiembrie 1941, în cantina uzinei „Heinkel”, a avut loc o masă camaraderească dată de directorul uzinei, Profesorul Heinkel, tuturor legionarilor care lucrau în întreprinderea lui.

În 30 Noiembrie 1941, grupul legionar din Rostock a fost vizitat de Corneliu Georgescu, Vasile Iasinschi şi Constantin Papanace, ca urmare a unei învoiri ce-au primit-o de la Berlin. Au fost însoţiţi de comisarul Legath. S-a ţinut o înălţătoare şedinţă comemorativă a împlinirii a trei ani de la moartea Căpitanului, la care a vorbit Corneliu Georgescu.

Ultimul eveniment important din viaţa grupului legionar din Rostock a fost internarea lor în lagărul de concentrare Buchenwald. 142 legionari au fost arestaţi în 18 Decembrie 1942 şi în 21 Decembrie au intrat pe poarta lagărului.

Restul de legionari au mai trăit la Rostock în stare de semi-libertate încă un an de zile, până în 27 Ianuarie 1944, când au împărtăşit soarta camarazilor lor. Pentru a da satisfacţie lui Antonescu, care mereu protesta pentru libertatea de care se bucură legionarii rămaşi la Rostock, guvernul german a tranşat diferendul după maniera lui forte, izolându-i şi pe aceştia de lume.