3. Berkenbrück
Berkenbrück este o mică localitate așezată la vreo câțiva kilometri de Furstenwäde, pe râul Spree, care e canalizat, permițând navigația.
Paul Nordmann Heim, casa unde au locuit legionarii, se găsește pe malul râului. De jur împrejur sunt păduri plantate. Regiunea este plină de lacuri și e traversată de numeroase cursuri de apă. În apropiere de Spree și având legătură cu ea, se întinde lacul Dehmsee.
Paza grupului legionar depindea de Himmler și era încredințată funcționarilor din corpul SD (Sicherheitsdienst), secția a IV-a, condusă de Generalul SS Müller. Responsabil de întreg grupul legionar din Germania era comisarul Geissler, fostul șef al Gestapo-ului la București, în timpul guvernării național-legionare. Ajutorul lui Geissler și s
ubordonat acestuia era comisarul Legath, locotenent SS. Legath era omul de contact al SD cu legionarii. El centraliza toate informațiile referitoare la comportamentul legionarilor și dădea toate aprobările. Provenind din formațiunile SS și simțindu-se camarad cu legionarii, Legath s-a purtat binevoitor, mai mult decât îi îngăduia consemnul primit. În urma numeroaselor reclamații primite de la Antonescu, care era scandalizat de activitatea politică a grupului legionar din Germania, în Iunie 1942 Legath a fost înlocuit cu comisarul Ahrens. Acesta provenea din vechiul corp polițienesc și ca atare nu avea afinități ideologice cu legionarii. A fost anume ales dintre funcționarii vechiului aparat polițienesc, pentru ca să aplice cu mai mare severitate dispozițiile privitoare la legionari.Supravegherea teritorială a grupului legionar din Berkenbrück era încredințată Șefului Gestapo-ului din Frankfurt pe Oder, comisarul Wolff. Acesta provenea tot din formațiunile SS, era un suflet sensibil și a înțeles tragedia noastră. Legăturile noastre cu el au fost cordiale.
În sfârșit, îngrijitorul casei unde locuiau legionarii la Berkenbrück, Hartig, nu avea nimic din natura unui polițist. Își vedea de treburile gospodăriei, lăsând libertate totală locatarilor să se miște cum vor. Deși știa că adeseori legionarii plecau la Berlin fără aprobare, niciodată n-a semnalat cazurile autorităților superioare.
În două rânduri au fost invitați legionarii, în vara anului 1942, de către comisarul Wolff, să viziteze alte orașe, pentru a ieși din monotonia vieți de la Berkenbrück: odată la Frankfurt pe Oder și fortăreața Kustrin și altădată la Berlin, ca să vadă Expoziția Paradisul Sovietic.
Cu aprobarea lui Hartig, un grup de legionari au făcut apoi o excursie cu bicicletele în jurul lacului Sarow, în primăvara 1942.
Contactele dintre grupul Berkenbrück și grupul Rostock erau interzise. Rareori se dădea voie ca să vină cineva de la Rostock la Berkenbrück. Totuși contactele erau frecvente, utilizându-se în acest scop casa din Berlin a lui Ponta și trenurile de noapte. Mai exista un grup legionar liber la Berlin, format din studenți sau persoane care au venit cu pașaport și le-au prins evenimentele aici.
Personajul periculos în relațiile noastre cu guvernul german era Franz Rademacher, delegatul Ministerului de Externe german în chestiunea legionară. Acesta avea ordin de la Ribbentrop să trateze pe legionari cu cea mai mare brutalitate, pentru a face pe placul lui Antonescu. El însuși era un tip brutal, încât misiunea ce i s-a încredința
t de Externe se potrivea cu propria lui fire.
