VII. MAJADAHONDA
Majadahonda a devenit centrul spiritual al exilului și un punct de sprijin în lupta contra comunismului pentru toată suflarea naționalistă și creștină.
Venerația de care se bucură locul unde au căzut Moța și Marin în Spania se datorează purității jertfei lor, concepției ce i-au determinat să vină și să lupte în Spania. Se clătina așezarea creștină a lumii este strigătul de durere și de alarmă al lui Ion Moța către contemporanii lui puteam noi să stăm nepăsători? Astăzi situația c
reștinătății este mult mai grea decât acum 40 de ani. Hoardele Antichristului se pregătesc să dea ultimul asalt contra unei civilizații care nu mai crede în destinele ei.Fotografiile sunt așezate în ordine cronologică, începând cu cele dintâi pâlpâiri ale cultului de la Majadahonda până la ultima ceremonie din 13 Ianuarie 1976.
Vedem mai întâi tranșeea goală, așa cum a rămas după război, îmbibată de sângele eroilor, la marginea căreia s-au rostit primele rugăciuni și s-au depus cele dintâi coroane, în 13 Ianuarie 1941. Asistăm apoi la ridicarea Crucii pe înălțimea unde au căzut Moța și Marin. Tot mai multă lume participă la ceremonie, până ce în 1955 actele de la Majadahonda se bucură de sprijinul oficial al autorităților spaniole.
În sfârșit, în 1970, se ridică mărețul Monument, construit din darurile Românilor din exil.
Personalități ilustre ale exilului și ale vieții publice spaniole se perindă prin aceste imagini prieteni și camarazi care astăzi nu mai sunt. Dar peste durerea ce ne străbate inimile, un fapt se impune și ne umple de mândrie: focul sacru de la Majadahonda nu s-a stins niciodată. An de an, Românii, Spaniolii și alte naționalități vin să se adape de la acest izvor de eternă tinerețe a spiritului și să-și reîmprospăteze forțele de luptă.