VASILE BLĂNARU – FLAMURĂ

 

Poet, ziarist și publicist, născut în Câmpulung – Suceava, în anul 1913. Înființează în 1923 Frăția de Cruce din Liceul Dragoș Vodă. Este eliminat din liceul și își termină studiile în Basarabia, orașul Lipcani.

Urmează Academia de Artă Dramatică și Cinematografie din Iași și, în paralel, Istoria.

Participă la primul congres legionar din anul 1929, la Iași și la campaniile electorale din 1931 din Neamț și Tutova.

Colaborator al revistelor Pământul Strămoșesc și Libertatea.

Asistent de regie la Teatrul Național din București, sub direcția lui Liviu Rebreanu, din 1937. Subdirector general al societății Filmul Românesc. Colaborator până în 1938 la Buna Vestire.

Reporter pe frontul de răsărit între 1943-1944, pentru Secția de Propagandă a Marelui Stat Major. În această perioadă colaborează la Curentul, Universul, Timpul.

În 1949 este condamnat la 5 ani închisoare.

În 1958 este arestat din nou și condamnat la moarte pentru insurecție armată. A executat 12 ani de închisoare sub regimul comunist.

 

OPERA:

Talazuri (versuri), 1939

Blăstămele lui Iorga – adevărul în moartea savantului, 1955

Generalul Antonescu în cămașă verde legionară, 2 volume, 1996 și 1998

804 zile și nopți în lanțurile morții, 1996

Mercenarii infernului, 1999