CONSTANTIN PAPANACE

 

 

Doctor în economie politică, publicist. S-a născut în comuna Veria din Pind, Macedonia în anul 1904. Studii la Salonic și București, cu specializarea în economie politică și finanțe.

Îl cunoaște pe Căpitan în iulie 1930 când, împreună cu un grup de tineri aromâni este închis la Văcărești. Militant înflăcărat pentru drepturile aromânilor, prigoniți în Munții Pindului și izgoniți din Dobrogea românească.

Căpetenie a tineretului legionar macedonean în perioada de puternică extindere a Gărzii de Fier, 1932-1933.

Fondator al ziarelor Graiul (1932), Bucium și Armatolii (1933).

Deputat pe listele Partidului Totul Pentru Țară în decembrie 1937.

În 1939, pe timpul exilului la Berlin, este membru al comandamentului grupului de acolo.

Se opune intenției lui Horia Sima de a pleca în țară cu scopul răsturnării lui Carol al II-lea, moment în care apare conflictul cu viitorul Comandant al Mișcării Legionare.

După victoria legionară din 6 septembrie 1940, este chemat de Horia Sima la București și i se acordă postul de subsecretar de stat în ministerul Finanțelor.

Îl însoțește pe generalul Antonescu în vizitele la Roma, 14-16 noiembrie și Berlin, 19-20 noiembrie 1940.

Pe parcursul guvernării legionare susține o serie de conferințe la radio, împreună cu alte personalități ale regimului, la sugestia lui Nichifor Crainic.

După lovitura lui Antonescu din ianuarie 1941, Papanace se distanțează din nou de Horia Sima, în perioada detenției la Berkenbrück, atunci când Comandantul pleacă la Roma pentru a solicita sprijinul lui Mussolini.

Sabotează acțiunile lui Horia Sima de constituire a Guvernului de la Viena și a Armatei Naționale, în 1944.

În 1950, fondează în exil colecția Biblioteca Verde, sub egida căreia apar 26 de lucrări.

Editează în Italia și Spania:

– Destinul unei generații. Geneza și urmările lui 10 decembrie 1922;

– Mihai Eminescu – un mare precursor al legionarismului românes;

– Evocări;

– Fără Căpitan.

A publicat 35 de lucrări cu caracter istoric și de doctrină legionară.

Moare la 7 aprilie 1984.

 

Constantin Papanace, al patrulea din stânga, împreună cu Corneliu Georgescu și Vasile Iasinschi, în 30 noiembrie 1941, vizitându-și camarazii la Rostock.