În anul 1925 ajunge împreună cu un grup de colegi aromâni la studii în România. Îl cunoaşte pe Corneliu Codreanu în anul 1930, în timpul protestelor studenţeşti generate de persecutarea de către regimul naţional-ţărănesc a aromânilor din Cadrilater. Se alătură cu toată energia Mişcării Legionare.

Este numit comandant legionar de către Corneliu Codreanu şi şef al organizaţiei legionare din judeţul Durostor (Cadrilater).

Absolvă Academia Comercială din Bucureşti în anul 1930 şi devine angajat al Băncii Naţionale până în 1938, când este arestat.

În 1939 este ridicat de pe patul de spital şi transportat în lagărul de la Miercurea Ciuc, apoi la secţia de deţinuţi politici a Spitalului Militar Braşov. A fost ucis în masacrul din noaptea de 21/22 septembrie 1939 ordonat de Carol al II-lea. S-a prăbuşit la pământ purtând o cruce în braţe.