REVOLUTIA LEGIONARĂ
de NICHIFOR CRAINIC

Sporul nou pe care l-a adus Codreanu în viaţa politică a României nu stă în idei, pentru că idei poate avea oricine, ci într-o cruntă disciplină diametral opusă dezordinii democratice în mijlocul căreia trăim. O disciplină ale cărei elemente esenţiale sunt: renunţarea la sine şi credinţa în folosul neamului.

În viaţa sa proprie renunţarea la sine a mers până la sacrificiul suprem: "Ori învingem ori murim", nu e numai un refren de cântec legionar, ci însuşi principiul acestei mişcări, care în afară de acela al lui Avram Iancu, este singura cu adevărat revoluţionară în istoria noastră.

Ideea revoluţiei zăcea în firea întemeietorului. Ceea ce n-am încetat să preţuiesc la el, este îndrăzneala unică, de a-şi fi aşezat existenţa la limita de sus, unde nu este altă posibilitate, este biruinţa sau moartea. Din această psihologie personală s-a născut disciplina legionară. Era el, care se voia repetat în fiecare camarad de luptă. Moartea lui care e un sacrificiu, consfinţeşte această disciplină şi o ridică la prestigiul unei şcoli a eroismului moral.

Garda de Fier n-a pregătit revoluţia ca pe o simplă lovitură de stat, ci s-a transformat pe sine în oamenii săi, ca pe urmă să poată revoluţiona moralmente întreaga societate românească.

Revoluţia legionară nu este un sfârşit, ci abia un început. Astfel toţi cei care vor "învierea" neamului românesc, trebuie să vrea totodată revoluţia legionară permanentă.

"Garda de Fier" este ultima rezervă aruncată în luptă de voinţa de a nu muri a neamului românesc.

DE CE CRED ÎN BIRUINŢA LEGIONARĂ?
de Mircea Eliade

("BUNA VESTIRE", 17 decembrie 1937)

Astăzi întreaga lume se află sub semnul revoluţiilor, dar în timp ce alte popoare trăiesc această revoluţie în numele luptei de clasă şi al primatului economic (comunismul), Mişcarea Legionară s-a născut sub semnul Arhanghelului Mihail şi va învinge prin graţia divină. De aceea în timp ce toate revoluţiile contemporane sunt politice, revoluţia legionară e spirituală şi creştină. În timp ce revoluţiile contemporane au drept scop cucerirea puterii din partea unei clase sociale, sau din partea unui om, revoluţia legionară are ca scop mântuirea neamului, reconcilierea lui cu Dumnezeu. Mişcarea legionară va aduce cu sine nu numai restaurarea virtuţilor neamului nostru, o Românie activă, demnă şi puternică, ci va crea un om nou, corespunzând unui nou tip de viaţă europeană. Omul nou nu s-a născut niciodată dintr-o mişcare politică, ci dintr-o revoluţie spirituală, dintr-o mare schimbare interioară.

MOŢA ŞI MARIN
de SIMION MEHEDINŢI

Murind de bună voie ei au spus răspicat: Deschideţi ochii la amestecul străinilor care vor strivi tot ce este românesc în România, după cum strivesc astăzi tot ce este spaniol în Spania.

Luaţi seama: după înregistrarea hotarelor e timpul să întregim şi neamul aducând pe toţi românii adevăraţi într-un singur mănunchi şi într-o singură cârmuire românească.

Moţa si Marin prin jertfa lor de bună voie, au dat semnalul unificării sufleteşti a tuturor românilor care se mai simt români. Cu sângele lor românesc ei au vrut să vindece rana înveninată a dezbinărilor din trecut. Aceasta este semnificaţia istorică a morţii lor.

Tineri eroi, care aţi mers cu fruntea sus în faţa morţii, chipul vostru se înalţă acum ca un steag în mijlocul bătăliei. Mormântul sub care veţi dormi va fi cel mai frumos şi cel mai cinstit din toate în ziua când România va fi a românilor şi numai a românilor. Numele vostru are însă de pe acum strălucirea unui monument...

["Cuvântul Studenţesc", ian. - feb. 1937]

Prohod la înmormântarea lui
Ion Moţa si Vasile Marin
Bucureşti, 13 februarie 1937

de Nicolae Bălan, I.P.S. Mitropolit

al Ardealului (înconjurat de arhierei

si un sobor de peste 200 de preoti)

Slăvindu-te pe Tine, Părinte, că ne-ai trimis lumina pilduitoarei jertfelnicii a aleşilor Tăi Ioan şi Vasile, ca să ieşim din întunericul nepăsării, al îndoielii şi al oricărei micimi de suflet în urmărirea destinului nostru. În judecăţile Tale, nepătrunse de mintea omenească, i-ai dus departe de noi, totuşi în ţara aceleiaşi frăţii de sânge, la lupta grea purtată pentru Crucea şi Împărăţia Ta, ca astfel jertfa lor să strălucească cu atât mai limpede, înaintea ochilor noştri, în toată frumuseţea ei, dezbrăcată de orice interes legat de pământ.

Slăvindu-Te pe Tine, Hristoase Dumnezeule, că ai învrednicit poporul nostru, ca din mijlocul lui să alegi ostaşi credincioşi pentru lucrul Tău, cari de dincolo de moarte ne trimit solia şi mărturisirea credinţii lor, cum numai pe buzele marilor Tăi mucenici din veacurile de la început a răsunat în lume: "Eu aşa am înţeles datoria vieţii mele. Am iubit pe Hristos şi am mers fericit la moarte pentru El!"

Trimite conducătorilor poporului nostru duhul înţelepciunii Tale. Pogoară în inimile tinerimii noastre duhul ascultării de voia Ta cea sfântă, duhul rugăciunii şi al muncii, duhul jertfelniciei care s-a sălăşluit în aleşii Tăi Ioan şi Vasile.