Grup de 8 legionari care au participat, iniţial cu caracter simbolic, la efortul trupelor generalului Franco de a restabili ordinea socială din Spania, grav afectată de asalturile comuniste. Echipa legionară a plecat din România la 24 noiembrie 1936, cu trenul până în Hamburg, apoi cu vaporul până în Portugalia, ocolind Franţa, unde regimul evreului Leon Blum (sprijinitor al comuniştilor spanioli) nu le-a permis tranzitul.

Legionarii români au fost întâmpinaţi şi aclamaţi în oraşul Soria, împodobit cu drapele româneşti şi spaniole. Generalul Zizi Cantacuzino, conducătorul echipei, a rostit în discursul său: „Acest război sfânt nu este numai al Spaniei; el ne aparţine nouă tuturor. La Alcazar şi aici, pe frontul din nordul Madridului, ne asumăm apărarea lumii întregi“. Deşi legionarilor li s-a oferit posibilitatea de a fi încadraţi conform gradelor deţinute ca ofiţeri de rezervă, ei au refuzat, cerând să lupta ca simpli soldaţi.

După câteva zile de instrucţie, întreaga echipă (cu excepţia generalului Cantacuzino) a intrat în luptă în prima linie. Bănică Dobre a fost rănit şi a trebuit să fie evacuat.

La 11 ianuarie 1937, la Majadahonda (15 km de Madrid), este evacuat şi Niculae Totu din cauza gripei şi febrei. La 13 ianuarie Ion Moţa şi Vasile Marin sunt doborâţi de un bombardament de tancuri al comuniştilor. Sacrificiul celor doi eroi români a generat mari manifestaţii de simpatie în Spania, Franţa, Belgia, Germania, Polonia, iar în România peste un milion de oameni i-au petrecut pe ultimul drum.

Ion Moţa şi Vasile Marin au fost înmormântaţi la Casa Verde unde a fost ridicat un mausoleu în onoarea lor.