SISTEM POLITIC NOU: DEMOCRAŢIA LEGIONARĂ
- Democraţia contractuală -
sau
Defectele democraţiei actuale şi remediile lor
Cele de mai jos au apărut sub forma unei broşuri în anul 2000 intitulată "Să ne pedepsim conducătorii".
Ea a fost precedată şi urmată de o serie întreagă de conferinţe, manifestări şi dezbateri.
În prezent i-am adus foarte mici modificări referitoare la numere de telefon şi ani.
Cât de curând vom reveni cu o serie întregă de completări, explicaţii şi propuneri.
Cele expuse mai jos, plus alte idei şi concepte, fac parte din platforma şi doctrina viitorului partid intitulat "Legiunea Creştină"
SĂ NE PEDEPSIM CONDUCĂTORII
LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL - GARDA DE FIER
Ediţia I - Editura MIŞCĂRII LEGIONARE
2000 – Bucureşti ISBN: 973-99293-0-3
Toate drepturile rezervate editurii.
„Ca cetăţeni ai acestei democraţii, sunteţi cei care conduceţi şi sunteţi conduşi, cei care fac legile şi cei care le respectă, începutul şi sfârşitul.” - Adlai Stevenson, 1952
„Dacă o naţiune se aşteaptă să fie ignorantă şi liberă, într-un stat civilizat, aşteaptă ceva ce n-a fost şi nu va fi niciodată.” - Thomas Jefferson
„Votul este mai puternic decât glonţul.” - Abraham Lincoln
Trăim într-o societate democratică.
Ea este mai bună decât dictatura sau totalitarismul. Dar fiecare, nu de puţine ori, ne-am pus întrebarea: „Pentru ce lucrurile merg totuşi aşa de prost în ţară?” Răspunsul ni l-am dat imediat: „Din cauza conducerii!”. Însă conducerea o alegem noi. Ori de câte ori ne prezentăm la vot credem că facem alegerea bună. Iar apoi, după puţin timp, constatăm că ne-am înşelat. De ce oare? Ce se întâmplă de, în general, ajung în fruntea ţării numai oameni incapabili sau nemernici?
Undeva, sistemul democratic în care trăim, are defecte şi greşeli. Nu avem dreptul moral să ne resemnăm şi să spunem: „Aşa ne-a fost dat de soartă!”. Trebuie să fim conştienţi că democraţia nu este o stare ultimă şi desăvârşită a societăţii, ci un proces în continuă perfecţionare şi schimbare.
Suntem datori, faţă de noi şi de copiii noştri, să contribuim la îmbunătăţirea sistemului politic actual.
Lucrarea de faţă expune unele din cele mai grave deficienţe ale democraţiei şi propune soluţii pentru înlăturarea lor.
∗
Proces verbal
de alcătuire a unui comitet de iniţiativă pentru revizuirea Constituţiei României
Subsemnaţii, în calitatea noastră de alegători (cetăţeni cu drept de vot) am format un comitet de iniţiativă în vederea revizuirii Constituţiei ţării, potrivit Legii nr. 189 / 1999.
În urma studierii evoluţiei societăţilor democratice moderne cât şi a discuţiilor purtate între noi privitor la defectele şi neajunsurile ce există, în relaţia aleşi alegători, într-un stat de drept, am ajuns la următoarele concluzii:
- în timpul campaniilor electorale, partidele sau candidaţii fac o multitudine de promisiuni, cât mai atrăgătoare, despre realizările ce le vor îndeplini cu privire la viitorul ţării sau al unor localităţi, dacă vor fi aleşi.
- voturile pe care cetăţenii le acordă unor partide sau candidaţi reprezintă practic un contract de concesionare a Ţării sau a unor localităţi, pe perioada unui mandat.
- contractul respectiv are, din nefericire, un sens unic de responsabilitate şi anume: de la alegători către ei înşişi. Căci tot votanţii sunt cei care suportă consecinţele unei proaste guvernări, dar nu şi conducătorii.
Mai precis:
• alegătorii pun la dispoziţia celor aleşi, în urma făgăduielilor făcute de aceştia din urmă în timpul campaniei electorale, patria întreagă, cu locuitori, teritoriu, bunuri mobile şi imobile, bogăţii naturale etc.
• cei aleşi pot în schimb să nu îşi respecte promisiunile făcute şi nu există nici o modalitate de a fi traşi la răspundere pentru aşa ceva. Mai mult chiar: fără a încălca legislaţia, au posibilitatea să ducă societatea la criză sau chiar la dezastru datorită legilor proaste pe care le adoptă, a nepriceperii în guvernare sau a relelor intenţii. Iar alegătorii sunt obligaţi să suporte toate acestea pe durata unui mandat.
• actualmente nu sunt forme legale şi eficiente, pentru:
1. împiedicarea şi prevenirea partidelor şi a candidaţilor de a mai face, în perioada campaniei electorale, promisiuni deşarte.
2. înlăturarea din timp de la conducere a celor votaţi, în cazul când respectivii nu îşi îndeplinesc, de-a lungul mandatului, promisiunile.
3. tragerea la răspundere civilă şi penală pentru nerealizarea angajamentelor luate în cursul acţiunilor electorale.
• cetăţeanul simplu este nevoit să aştepte noile alegeri, iar singura cale permisă, de „sancţionare” sau „pedepsire” a foştilor conducători pentru nerespectarea făgăduielilor făcute şi pentru proastă gestionare a treburilor ţării, este de a nu îi mai vota şi nimic mai mult. Spre exemplu: chiar dacă statul este adus într-un colaps economic, într-o adâncă criză de producţie sau financiară, alegătorii nu au altceva de făcut decât să aştepte expirarea mandatului. În schimb aleşilor, pentru nenorocirile aduse patriei, nu li se poate aplica decât o singură „osândă”: să nu mai primească voturi, doar atât! Ceea ce este foarte puţin!
Pentru înlăturarea unor asemenea deficienţe grave în funcţionarea societăţii noastre democratice considerăm că este necesară introducerea unor articole noi în Constituţia şi legislaţia României care să prevadă:
a. obligativitatea partidelor şi a candidaţilor care participă la alegeri de a prezenta populaţieiun plan cu realizările, promisiunile, pe care se angajează să le ducă la îndeplinire dacă câştigă campania electorală.
b. realizările promise trebuie să fie structurate atât din punct de vedere calitativ dar mai ales cantitativ, cu defalcare precisă în timp (pe luni, trimestre, semestre, ani) şi spaţiu (localităţi, judeţe, zone, regiuni). Promisiunile vor face referiri clare la toate domeniile de bază ale funcţionării societăţii (legislaţie, finanţe, industrie, armată, sănătate, transporturi, muncă şi protecţie socială etc.) sau ale administraţiei locale (ex.: salubritatea localităţii, iluminatul public, transportul public etc.). O ilustrare de posibilă promisiune structurată cantitativ şi defalcată precis în timp şi spaţiu: un partid trece în planul de realizări că în primele 6 luni de guvernare va reduce, în judeţele Moldovei, rata şomajului de la 10% la 3%.
c. planul de realizări-promisiuni va fi autentificat la notariat şi apoi verificat şi aprobat - în sensul că respectă cerinţele de la pct. b. - de un for desemnat în mod special pentru aşa ceva.
d. răspunderea penală şi civilă a candidaţilor ajunşi câştigători, la alegerile locale, legislative şi prezidenţiale, pentru nerespectarea promisiunilor făcute în plan.
e. posibilitatea de înlăturare din timp a aleşilor din funcţiile de conducere în cazul în care se constată neîndeplinirea la termenele specificate în planul de realizări, a promisiunilor făcute, şi eventual declanşarea unei noi campanii electorale.
f. desemnarea unor corpuri de procurori şi judecători care să se ocupe numai cu supravegherea modului cum evoluează îndeplinirea planului de realizări şi condamnarea aleşilor în cazul nerespectării planului, conform punctelor d. şi e.
Planul va deveni astfel un contract între alegători şi aleşi asemănător unui contract de afaceri obişnuit, de concesionare sau închiriere, prin care alegătorii, adică cetăţenii de rând, dau celor aleşi, spre folosinţă şi conducere, întreaga ţară. Aleşii vor fi retribuiţi corespunzător, dar în schimb vor răspunde penal şi civil pentru nerespectarea contractului. Exemplu posibil:
- un partid, conform planului de realizări, a promis că în prima jumătate de an de guvernare va scădea rata şomajului de la 10% la 3%. Dar după şase luni se constată de către corpurile de procurori şi judecători că, datorită neglijenţei şi a nepriceperii miniştrilor şi nu a unor cauze obiective şi independente de voinţa acestora din urmă, şomajul în loc să scadă, a crescut la 20%. În consecinţă preşedintele şi secretarul general ai partidului vor fi condamnaţi, să zicem, la câte 5 ani închisoare, iar guvernanţii la câte 7, la plata unor despăgubiri materiale şi restrângerea unor drepturi civile pe o perioadă de 5 ani. Eventual se pot declanşa şi noi alegeri.
În sensul celor arătate mai sus, pentru formularea unor propuneri legislative şi de revizuire a Constituţiei, ne-am strâns într-un Comitet de iniţiativă. Subsemnaţii menţionăm pe propria noastră răspundere că nu încălcăm prevederile Legii 189/1999, art. 2, al. (2).
Semnături: Suru Şerban ş.a.m.d. Autentificare nr. 1061 din 04.04.2000 la notar Zaharescu Alexandra, Calea Griviţei 148 Buc.
(Sfârşitul procesului verbal)
∗
• Idealul democraţiei este ca poporul să conducă cu adevărat, prin intermediul aleşilor săi. Cu toţii cerem de la guvernanţi pricepere şi responsabilitate. Dar pentru o mai bună înţelegere, în situaţia legislativă actuală, a „priceperii şi responsabilităţii” aleşilor şi cu riscul de a ne repeta, facem următoarele precizări:
Când ne ducem la vot, alegem dintr-un număr destul de mare de candidaţi, iar majoritatea dintre ei sunt susţinuţi de un partid. Foarte puţini sunt independenţi.
Şi credem că ceea ce ne oferă partidele sau grupările politice reprezintă ce există mai bun în ţară. Iar fiecare partid îşi laudă candidaţii ca şi cum ar fi perfecţi. Situaţia se aseamănă cu mersul la cumpărături, doar că nu este plăcută ci foarte gravă. Astfel:
- produsele expuse spre vânzare le încercăm, le testăm şi eventual alegem ce ne place.
- candidaţii îi vedem, în general, pe afişele de pe ziduri sau stâlpi şi uneori sunt prezenţi la o emisiune tv. sau radio. „Contactul” direct cu candidatul este practic imposibil pentru cei mai mulţi dintre alegători. Chiar dacă nu votezi, tot este ales cineva. Nu există nici un fel de testare, examen sau cursuri pentru postul de primar, parlamentar ori preşedinte, prin a căror absolvire candidaţii să ne dovedească un minimum de pricepere în funcţia pentru care concurează. De asemenea, nu s au creat nici şcoli de primari, parlamentari, preşedinţi, deşi ar putea şi ar trebui să fie.
- majoritatea produselor au certificat de calitate şi de garanţie, mai ales cele scumpe. Certificatul de calitate dovedeşte că:
- produsul a fost verificat atât în timpul fabricării cât şi înainte de a fi pus la vânzare.
- îndeplineşte anumite standarde şi norme în ceea ce priveşte buna lui funcţionare, dar şi securitatea utilizatorului.
- de vreun act de „garanţie”, pentru aleşi din partea partidelor care i-au propus, nici vorbă, deşi conducătorii noştri sunt foarte „scumpi”. Pe ei se cheltuiesc sume enorme. Cât despre un certificat de „calitate” al candidatului, cu atât mai puţin. Nu există stabilită nici o normă, nici un standard pe care alesul trebuie să le îndeplinească înainte de a intra în competiţie. Exemple de baremuri posibile pentru funcţia de preşedinte: un grad ridicat de rezistenţă la stres, randament intelectual bun după un timp îndelungat de nesomn, posibilitatea de a înţelege şi reţine cu uşurinţă sensul unor legi noi etc.
- dacă observăm că produsele s-au stricat prea devreme, ne întoarcem la magazin şi ni se dau altele în loc sau ni se returnează banii. Nimeni nu ne obligă să le păstrăm şi cu atât mai puţin să le folosim defecte.
- în schimb, după ce am votat un candidat, dacă acesta se dovedeşte a fi un nepriceput sau un nemernic, nu putem să l înlocuim imediat, ci trebuie să aşteptăm expirarea mandatului şi până atunci să-i înghiţim potlogăriile.
Într-o campanie electorală, timpul de publicitate, prin mijloacele mass-media deţinute de către stat, este limitat. Fondurile trebuiesc declarate. Propaganda înainte şi după încheierea campaniei electorale este interzisă. Toate aceste limitări dezvăluie faptul că, pentru partidul ce are fonduri ridicate şi spaţiu de publicitate extins, există posibilitatea să obţină un număr de voturi mai mare. Cu alte cuvinte alegătorul se orientează fără să-şi dea seama, nu după cât de bun este candidatul, ci după cât de bine i se face publicitate. El nu votează în realitate ceea ce este mai bun pentru nevoile şi interesele sale, ci totul depinde de accesul la mijloacele de informare în public atât al partidului sau candidatului cât şi al alegătorului.
Vi se pare normală o asemenea situaţie? Nu! Putem să afirmăm că îi cunoaştem bine pe candidaţi şi că ne pricepem în a i alege? Hotărât, nu! În fapt, prin ceea ce se întâmplă în decursul unei campanii electorale cât şi după, suntem dezinformaţi, manipulaţi şi la urmă furaţi. Iar totul se petrece într-o perfectă legalitate. Apoi, culmea: ni se pretinde să zicem că alt sistem mai bun de stabilire a conducătorilor nu poate exista!
♦ Să ne închipuim că aţi avea o casă mare, cu un teren şi o magazie spaţioasă. Iar un om de afaceri v-ar propune să i le închiriaţi lui pe o perioadă de patru ani. În schimb se obligă să plătească o chirie de 1000 de dolari pe lună, să construiască un etaj la casă în primele şase luni, iar în magazie să deschidă un atelier cu obiecte de uz casnic. În cazul în care acceptaţi, fără discuţie că faceţi în acest sens un angajament cu el, semnat şi autentificat la notariat. Contractul va cuprinde şi o serie întreagă de clauze privitor la despăgubirile pe care trebuie să le achite atunci când nu-şi respectă promisiunile. Dacă după jumătate de an constataţi că v-a plătit chiria cu bani falşi şi numai pentru trei luni şi că nu a construit un etaj la casă, ci de fapt a dărâmat unul, iar magazia a desfiinţat-o, cum reacţionaţi? Bineînţeles că anulaţi contractul şi trageţi la răspundere civilă şi penală pe omul de afaceri. Aţi accepta un angajament în care să nu fie trecută nici chiria şi nici o altă promisiune sau clauză? Aţi da spre folosinţă afaceristului, casa cu terenul şi magazia pe timp de patru ani de zile şi asta fără nici un fel de pretenţie în schimb? NU!!! Nici măcar unei rude apropiate!
Şi totuşi un asemenea contract, cu urmări dezastruoase pentru noi, îl semnăm din patru în patru ani atunci când votăm şi dăm astfel, pe mâna unor necunoscuţi, ţara toată!
Candidaţii care au câştigat alegerile, după ce se instalează în posturile de conducere, încep să administreze bunurile patriei. Valorificarea şi administrarea lor se fac prin acte şi contracte care în proporţie de peste 80% sunt pur comerciale. Exemple: concesionarea unor mine sau a construcţiei unor autostrăzi, vânzarea unor proprietăţi de stat (privatizare), închirierea unor bunuri mobile şi imobile (nave maritime, clădiri, terenuri). De asemenea, cheltuirea bugetului ţării este în sine un act comercial. Deci conducătorii se ocupă în timpul guvernării de afaceri economice cu averea patriei. Atunci ar fi normal ca ei să facă, înainte de a ajunge la putere, adică la începutul campaniei electorale, un contract cu poporul român, deţinătorul de drept al bunurilor ţării. Numai că aşa ceva până în prezent nu s-a întâmplat, deşi au trecut peste 200 de ani de la naşterea democraţiei moderne.
♦ Mai în glumă, mai în serios, iată cam ce fel de angajament semnăm în realitate când punem ştampila pe un buletin de vot actual:
VOT (Contract)
Subsemnatul, domiciliat în…, cu BI…, pe propria mea răspundere şi nesilit de nimeni, fiind în deplinătatea facultăţilor mele mentale, mă oblig să ofer viitorilor conducători, pe timp de 4 ani de zile, următoarele:
- viaţa mea şi a copiilor mei.
- viaţa celorlalţi urmaşi ai mei ce se vor naşte în decursul celor 4 ani.
- averea mea mobilă şi imobilă.
- cota parte ce-mi revine mie din averea comună a ţării şi din moştenirea culturală a neamului.
- forţa şi priceperea mea în munca fizică şi intelectuală.
Mă angajez ca totodată să plătesc conducătorilor: lefuri grase, plimbări prin străinătate, pensii foarte mari, concedii lungi, pază bună şi facilităţi nenumărate. Pe de altă parte, le voi susţine imunitatea în faţa legii.
În schimb ei, conducătorii, pot să facă următoarele fără a fi sancţionaţi:
- să mă lase şomer.
- să facă scumpiri încât să mor de foame.
- dacă suntem bolnavi, să rămânem, eu şi cu ai mei, fără medicamente în spital şi să mi se îmbolnăvească copiii de SIDA.
- să nu am căldură şi apă caldă în casă şi la serviciu.
- să fiu furat de hoţi, iar când aceştia sunt prinşi să-i elibereze repede, din lipsă de probe.
- să-mi lase copiii violaţi şi omorâţi de pedofili, iar ei, pedofilii, să primească pedepse mici, umanitare.
- dacă fata îmi este răpită şi trimisă la turci, vinovaţii să fie eliberaţi repede, cu ocazia amnistiilor ce le oferă la câştigarea alegerilor.
- să rămân cu buza umflată când băncile dau faliment, iar bruma mea de economii să nu o pot recupera. Dar în schimb, să plătesc datoriile făcute de firmele îmbogăţiţilor către bănci!
- să nu mă despăgubească când casa este luată de ape, doborâtă de cutremur, arsă.
- să-mi dea o pensie mică, încât s ajung să cerşesc în stradă.
- să facă legi proaste, care să distrugă ţara.
- să vândă tot ce se poate vinde din averea patriei la preţuri de nimic.
- să se milogească în numele poporului, deci şi al meu, pe la toţi străinii, să-i linguşească şi să-i pupe peste tot, încât să mă scârbesc de mine însumi.
- să nu reîntregească România, ci s-o lase a se dezmembra.
- să înceapă un război în care eu să mor în glorie, familia să-mi fie nimicită, iar ei să depună cu fast, flori pe mormântul meu.
- să se vaite că noi, oamenii, nu-i înţelegem şi nu-i apreciem la justa lor valoare, iar că ziarele îi critică în loc să îi laude.
- în cazul când îmi manifest nemulţumirea, să fiu declarat: mincinos, manipulat, pus în slujba unor interese străine, destabilizator de ţară, spion, extremist, şovin, xenofob, ultranaţionalist, rasist, antisemit, antidemocrat, terorist, iar în final cauza tuturor relelor din România. Apoi să fiu băgat în puşcărie.
Şi pentru toate astea îmi iau sarcina ca, în plus, să-i aplaud şi să-i aclam ca prostul la mitinguri, sărbători şi vizite electorale.
Drept pentru care votez şi semnez azi, în zi de alegeri…
∗
• Pentru a pune capăt unei astfel de stări am pornit iniţiativa expusă, sub forma unui Proces verbal, aşa cum s-a văzut mai sus.
Şi vă rugăm să îl mai studiaţi încă o dată, ca să înţelegeţi necesitatea apelului ce urmează.
Pentru schimbarea Constituţiei şi a legilor ţării, în conformitate cu cele arătate, este nevoie de adeziunea şi sprijinul unui număr cât mai mare de cetăţeni. Mulţi politicieni şi oameni necinstiţi vor încerca să împiedice acţiunea pornită de noi, să o întârzie, să o falsifice sau să o denatureze. Dar în schimb, cu fiecare dintre voi, oameni simpli şi oneşti, care se alătură efortului nostru, victoria va fi mai aproape şi mai sigură.
• Iniţiativa şi ideile explicate în documentul de faţă aparţin Mişcării Legionare. Asta nu înseamnă că cei care ne vor susţine devin legionari sau simpatizanţi. Din contră, nu ne interesează coloratura politică a celor care se alătură acţiunii noastre. Pot să ne fie chiar şi adversari. Importantă este doar dorinţa lor de a schimba în bine legislaţia României. După cum se observă, în textul iniţiativei nu se face nici o referire la Mişcarea Legionară. Totuşi unii ne vor ataca propunerile pe motivul că ele provin de la legionari. Denotă că nu au găsit nici o greşeală la soluţiile noastre. În schimb ei doresc ca politicienii incorecţi să rămână nepedepsiţi. Şi atunci lovesc în noi, autorii proiectului, invocând pretextul că am fi extremişti. Aceasta este de fapt şi una din cauzele pentru care Mişcarea Legionară nu participă la alegerile din anul 2000. Să nu i se aducă vina că, prin iniţiativa respectivă, vrea doar să câştige voturi, nu să pună în practică soluţiile arătate.
Victoria Votului asupra Omului! (Daniel B.)
Pe oamenii hotărâţi şi dornici de dreptate îi aşteptăm să se alăture acţiunii noastre. Numai astfel versurile lui Mihai Eminescu:
Cum nu vi tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large, cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni! ....îşi vor găsi în sfârşit rostul.
♦ Menţionăm că Procesul verbal de mai sus nu reprezintă proiectul sau forma finală de lege, ci doar ideea legii, spiritul şi înţelesul ei. Proiectul de lege în sine va fi mult mai voluminos decât broşura de faţă. Pentru început este necesară răspândirea iniţiativei şi căpătarea sprijinului populaţiei. De-abia apoi modificarea legislativă va putea fi susţinută şi impusă cu succes organelor de stat competente. Aşa că sugestiile şi ajutorul tău la difuzarea cât mai largă a iniţiativei sunt mai mult decât binevenite. Nu îţi spune în minte: „E foarte bună ideea, dar lasă c-or să lupte alţii pentru ea!” Trebuie să te implici, dacă iubeşti viitorul tău şi al familiei tale.
Să nu ajungi ca peste câţiva ani copiii tăi să te întrebe: „De ce nu ai făcut nimic când ştiai că se poate? Asta este Ţara şi Sistemul de Conducere pe care ni le oferi?”
Căci transpunerea în realitate a soluţiilor ce le propunem nu va avea drept efect doar pedepsirea politicienilor mincinoşi. Ea va aduce în funcţiile de comandă pe oamenii cinstiţi, capabili de efort şi dornici de muncă, încrezători atât în forţele lor, cât şi în potenţialul ţării. Legea îi va ţine la distanţă pe cei ticăloşi. În schimb îi va atrage, într-o concurenţă benefică, pe cei buni cu adevărat să conducă. Vom vedea organizaţii politice noi, cu şefi noi, cât şi o patrie înnoită. Iar cei vechi, cu păcate şi mai vechi ne vor rămâne în amintire doar ca un vis urât.
În numele comitetului de iniţiativă, Şeful Mişcării Legionare, Şerban Suru
Informaţii la tel.: 021.223.01.96; 031/101.68.32; 072.268.457. Adresa: Mişcarea Legionară - Str. Iacob Negruzzi nr 1, Buc. (de la Gara de Nord, pe Griviţa spre Podul Basarab, a treia stradă pe dreapta).
♦ Fără să folosim un limbaj demagogic, reamintim că poporul este principalul deţinător al bogăţiilor ţării, atât cele individuale cât şi cele comune. În plus mai este moştenitorul propriei sale istorii, a unei culturi şi a unor tradiţii pe care nimeni nu are dreptul să le anuleze sau să le falsifice. Este, cu alte cuvinte, cel mai mare moşier. Când îşi dă moşia unor arendaşi, cum sunt guvernul cu parlamentul, şi în plus îi plăteşte bine, fără discuţie că are pretenţia de la aceştia să semneze un contract cu obligaţiile şi realizările ce le vor îndeplini. Iar dacă arendaşii încep să facă pagube, contractul trebuie anulat de moşier şi vinovaţii trimişi în puşcărie.
Este necesar să conştientizăm că fiecare dintre noi deţine o cotă parte din ţară. Şi nu exagerăm când spunem că valoarea cotei respective este imensă. În schimb sărăcim pe zi ce trece. Explicaţia o găsim în proasta administrare a cotelor noastre, deci a patriei şi în dorinţa unora dintre cei aflaţi la conducere de a se îmbogăţi cu orice preţ.
De fapt, am putea fi bogaţi cu toţii.
Depinde numai şi numai de noi.
∗
Cetăţeni,
Acum, în 2012, pornesc iarăşi campaniile electorale. Indiferent dacă votăm sau nu, viitorii conducători or să-şi facă de cap timp de încă patru ani de zile. Uitaţi-vă la ei cum făgăduiesc câte în lună şi în stele: case pentru toţi, salarii şi pensii mai mari, noi locuri de muncă şi multe altele. Ne promit acum raiul pe Pământ, iar apoi…dezastru. Căci, fiecare angajament pe care şi-l iau faţă de noi, nu-i costă nimic.
Când veţi intra în cabina de vot, gândiţi vă că iar semnaţi un contract în alb, spre bucuria ticăloasă a aleşilor. Chiar dacă nu votaţi, contractul în alb devine şi aşa valabil întrucât cineva tot trebuie să conducă.
Candidaţii sunt conştienţi că nu pot fi traşi la răspundere pentru minciunile spuse, deoarece nu există încă nici o lege în acest sens.
Şi după alţi patru ani, dacă nu schimbăm Constituţia, ca să putem să i pedepsim, o vor lua de la început cu amăgirile.
Să punem capăt, până în 2012, unei asemenea situaţii absurde. Veniţi alături de noi. Nu aveţi nimic de pierdut, doar traiul prost şi nemerniciile politicienilor.
∗
Extrase de titluri ale articolelor apărute în ziarele anilor 1999-2000:
Din „Ziua” 22.04.2000
Garda de Fier este hotărâtă să îndrepte defectele democraţiei
Legionarii militează pentru revizuirea Constituţiei
Legionarii nu vor candida la alegerile din anul 2000 dar vor lupta pentru responsabilizarea electoratului şi a candidaţilor, inclusiv prin tragere la răspundere civilă şi penală pentru nerealizarea angajamentelor luate în cursul acţiunilor electorale, a anunţat, ieri, în conferinţa de presă, şeful Mişcării Legionare, Şerban Suru. El a declarat că acţiunile Gărzii de Fier se vor reduce la răspandirea "noului concept de democraţie contractuală", prin revizuirea Constituţiei şi a Legii partidelor politice, urmărindu-se "tragerea la răspundere a aleşilor".
Inchisoare pentru politicienii care nu-si respecta promisiunile
Măsurile promovate de Legiune prevăd obligativitatea partidelor şi a candidaţilor care participă la alegeri de a prezenta populaţiei „un plan cu realizările” pe care se angajează să le ducă la îndeplinire în cazul câştigării alegerilor. Documentul va fi autentificat la notariat, iar de supravegherea respectării angajamentelor se vor ocupa „corpuri de procurori şi judecători”. Legionarii au gândit sancţiuni drastice pentru aleşii prinşi cu nerespectarea planului(...).
Examen de alegator
Planul lui Şerban Suru nu se limitează numai la sancţionarea aleşilor. El are în vedere şi responsabilizarea alegătorilor prin introducerea "examenului de alegător". Cetateanul trebuie să facă dovada unei minime culturi politice pentru a-şi putea exercita dreptul de vot, susţine liderul Mişcării.
"Votul este în acest moment cel mai idiot şi mai stupid contract cu putinţă", a arătat Suru, subliniind ca legionarii sunt decişi să îndrepte defectele democraţiei.
Ovidiu BANCHES - Ziua
*Mişcarea legionară cere judecarea Puterii pentru prostirea alegătorilor.
- ziarul „Adevărul” 09.07.1999
*
Legionarii cred că parlamentarii uituci trebuie să răspundă penal.
- ziarul „Jurnalul naţional” 09.07.1999
*Orice adevăr trece prin trei faze. Mai întâi este ridiculizat. Apoi i se opune rezistenţă înverşunată. Abia în faza a treia este acceptat ca fiind de la sine înţeles. - Arthur Schopenhauer - filozof
Adevărul care îi face pe oameni liberi este în cea mai mare parte adevărul pe care oamenii n-ar vrea să-l audă.- Herbert Agar - ziarist şi scriitor
Un nou adevăr ştiinţific triumfă nu pentru că îţi convingi adversarii să creadă în el, ci pentru că apare o nouă generaţie căreia îi este familiar de la început. - Max Planck - fizician
Ai curajul să spui nu! Ai curajul să priveşti în faţă adevărul! Fă ce trebuie să faci! Aceasta e cheia magică a unei vieţi integre. - W Clement Stone - afacerist şi mare filantrop creştin
