FALSUL POGROM DE LA ABATOR

Profesorul universitar, dir. al Abatorului, Radu Ieftimovici, spulberă legenda comunistă privitoare la "pogromul" de la Abator din Ianuarie 194.

"Primele mistificări privind acest subiect, aparţin ziaristului sovietic Ehrenburg în 1945, (într-o conferinţă la Atheneu), aplaudat de Ion Călugăru, Mihail Sadoveanu, C. I. Parhon, Traian Săvulescu S.a., dând mână liberă lui Nicolski Si Draghici pentru exterminarea care a urmat. Au continuat cu acuze dl. Sandu David, preSedintele Uniunii Asociaţiilor de Scriitori din Statul Israel, iar dintre români: Marin Preda, Sergiu Nicolaescu S.a., au colaborat prin scenarii folclorice comuniste acuzând fără dovezi. în anul 1946, procuratura comunistă se ocupa de Abator. Sunt chemaţi toţi medicii Si muncitorii angajaţi la abator în anul 1941. Faptele sunt întoarse pe toate feţele, se caută neapărat vinovaţi sau ţapi ispăSitori, dar nu se găsesc Si procuratura este obligată să închidă dosarul. Dintre cei audiaţi, doar măcelarul Horwat crede în pogrom, însă el nu era angajat al abatorului în 1941. în schimb, tinichigiul Segal, evreu, de bună ţinută morală, prezent acolo în 1941, declară ca nu a existat nici un pogrom. Cel cu declaraţia falsă, măcelarul, după câteva luni a fost numit în postul de director al abatorului. Angajaţii Abatorului BucureSti, revoltaţi, au semnat o notă de protest împotriva mistificărilor pe aceasta temă în ziarele comuniste. Facsimilul acestui protest a fost înaintat ziarelor "Universul" Si "Dreptatea", dar nu a mai fost publicat deoarece aceste ziare au fost reduse la tăcere" (Zaharia Marineasa - "Pogromul de la Abator", în Almanahul Gazetei de Vest - 1994, pag. 144). Iată, mai jos, dezminţirea angajaţilor de la Abator în anul 1941:

DEZMINTIRE

"Subsemnaţii, medici veterinari Si funcţionari ai Abatorului Capitalei, luând cunoStinţă de articolele publicate de ziarele "România Liberă", "Tribuna Poporului" prin care se afirmă că în abatorul Capitalei au fost uciSi ovrei, Si de campania care se duce pe această temă, de natură să discrediteze instituţia Si oamenii ce o servesc, dăm cea mai categorică dezminţire, afirmaţiunilor făcute Si declarăm pe proprie răspundere că faptele enunţate mai sus sunt de domeniul fanteziei". Urmează semnaturile (37)

Facsimilul scrisorii Si semnaturile (pentru cei interesaţi), au fost deja publicate în ziarul "Expres Magazin", Nr. 13, Aprilie 1992 (laolaltă cu declaraţiile prof. univ. Radu Ieftimovici), cum Si în Almanahul Gazetei de Vest - 1994). Documentul în original: vezi arhiva ziarului "Dreptatea".

"în afara acestor dezminţiri, se adaugă argumentul cel mai important care nu poate fi contestat: cartea Martiriul evreilor din România în 1940-1941, cuprinzând documente Si mărturii, editată de Centrul de Studii al evreilor din România în anul 1991, cu un cuvânt înainte al Sefului rabin Moses Rosen, carte care are 327 pagini, din care 16 pagini cu fotografii, Si în care nu se găseSte nici un cuvânt despre existenţa vreunui abator. D-nii Norman Manea, Andrei Pippidi Si istoricul Francisco Veiga (într-o istorie recentă, apărută la editura "Humanitas"), fiind vorba de o denigrare planificată, nu ţin seama de aceste dovezi Si continuă duSmănos cu acuzaţiile asupra unor evenimente care nu au existat. Despre evreii morţi în timpul zisei rebeliuni, acesta fiind un capitol separat, Cartea Neagră, editata în 1946 de Comunitatea evreilor din România, recunoaSte condiţia de beligeranţi, adică cea de luptători a evreilor în răsturnarea regimului legionar Si nu de simple victime ale antisemitismului; numărul evreilor fiind neînsemnat faţă de numărul legionarilor morţi în evenimentele din Ianuarie 1941. Cercetând cu amănunţime evenimentele din timpul zisei rebeliuni, nu vom descoperi nicăieri vreo condamnare adusă vreunui legionar pentru fapta de a fi ucis un evreu, deSi Stim cu toţii că Antonescu s-a luptat mult să descopere o astfel de probă incriminatorie. Se cunoaSte de asemenea că legionarii au fost ocupaţi cu apărarea instituţiilor publice contra loviturii de stat antonesciene; în plus, ca Si în Revoluţia din 1989, ca de altfel în orice situaţii de aceeaSi factură, periferia oraSului, prin elementele ei, îSi aduce o contribuţie violentă Si haotică". (Zaharia Marineasa - ibidem).